Trăieşte clipa

V.I. Adomnicăi

Legea unitară a salarizării ar putea să aibă soarta celei precedente, din 2011, a Guvernului Boc. La acel moment ne-am permis să spunem că legea cu pricina nu va aplicată şi chiar n-a fost. Măririle de salarii de atunci nu aveau susţinere în economie, cum nu au nici cele promise acum. Văzând că Guvernul PSD împarte în stânga şi în dreapta, bugetari, cu mic cu mare, n-au pregetat şi au cerut mai mult. Aşa s-a ajuns ca, în sectorul privat, responsabilul cu valoarea adăugată efectivă, salariile să fie mult mai mici decât la stat. Cei mai mulţi patroni abia reuşesc să plătească minimul pe economie, iar lucrătorii acestora se uită cu jind la favorizaţii sorţii din sectorul public. Şi, culmea!, Guvernul toarnă cu majorări unde nu e cazul, acolo unde salariile sunt mari deja. Chiar dacă sunt percepute ca fiind mici în comparaţie cu ţările dezvoltate, acestea  reflectă exact măsura economiei româneşti. Profitând de nebăgarea de seamă şi dând dovadă de iuţeală de mână, de-a valma parlamentarii şi-au dublat indemnizaţiile, iar remuneraţia preşedintelui a fost triplată.  Sub pretextul că se dă toată lumea, mahării şi-au tras partea leului, prostimea alegându-se, ca de fiecare dată, cu firimiturile de la masa bogatului. Iar acum, închipuiţi-vă ce ar putea să vină! Deja preţurile la mâncare au crescut, iar scumpirile la gaze, curent şi alte utilităţi vin din urmă. Inflaţia va păpa din puterea de cumpărare, iar banii primiţi azi, mâine nu vor mai avea valoare. O nouă criza mondială bate la uşi şi nici România nu va scăpa. Din păcate, o nouă tăiere a salariilor, după modelul din 2010, va lovi tot în săraci. Dacă diminuarea cu 25% a indemnizaţiei parlamentarului va trece neobservată, suprimarea cu un sfert a salariului minim devine o dramă. Învăţat cu greul perpetuu, românului de rând nu-i mai rămâne decât să trăiască clipa, bucurându-se şi de puţinul primit.