Am fost captivi intereselor companiilor care controlează piaţa lemnului din judeţul Suceava

·        Interviu cu Adrian Bodea, predintele Consiliului de Administraţie al grupului de firme Adrem Invest, administrator al Bioenergy şi Thermonet Suceava.    

şe

Adrem Invest a dat în judecată Ministerul Mediului cerând  anularea Ordinului 1.534 care redefineşte biomasa şi provoacă pagube financiare considerabile investitorului în centrala în cogenerare de înaltă eficienţă din Lunca Sucevei. Din cauză că Schweighofer a avut o atitudine foarte intransigentă cu privire la plăţi, Bionergy s-a orientat către alţi furnizori de biomasă. În prezent, aprovizionarea se face din Ungaria, Ucraina, Balta Mare a Brăilei, precum şi din judeţele Bistriţa, Bacău, Neamţ, Cluj şi Satu Mare. De altfel, aportul companiei austriece Schweighofer Holzindustrie  în afacerea cu termificarea Sucevei "este zero", singura care se implică total fiind Adrem Invest. Din cauza problemelor cu certificatele verzi, nici vorbă de profit, pierderile sunt de 15-16%, Bioenergy nereuşind să se achite de creditul de 64 de milioane de euro luat de la  Raiffesen Bank Internaţional şi garantat de statul austriac. Bionergy are capacitatea de a  alimenta cu energie electrică blocurile din întreg municipiul Suceava, în prezent căutându-se o soluţie pentru menţinerea tarifului pentru apă caldă şi căldură la un nivel cât mai redus posibil, inclusiv cu investiţii suplimentare. "Avem răbdare, investim bani, energie, eforturi, inovare, ca să putem să rezolvăm această problemă şi să demonstrăm că sistemul centralizat este mai bun decât cel bazat pe centrale de apartament pe gaze naturale ", punctează Adrian Bodea.   

·        Bioenergy, producătorul sucevean de energie în cogenerare de înaltă eficienţă întâmpină reale dificultăţi din cauza unor reglementări privind regimul biomasei. Ce se întâmplă de fapt?   

Problemele au survenit unui Ordin din septembrie 2016 al ministrului Mediului, reglementare care defineşte biomasa. Astfel, tot ceea ce rezultă din exploatarea lemnului în pădure, nu este biomasă, indiferent că este vorba despre lemn de foc sau despre crengi ori alte resturi. Dacă în cazul lemnului de foc am mai înţelege că se pune problema protejării cetăţeanului, în vederea asigurării încălzirii - deşi noi tot încălzire facem -, nu înţeleg de ce nu am primi certificate verzi pe partea de deşeuri de exploatare. Sunt resturi pe care producătorii de OSB sau PAL nu sunt interesaţi să le ridice, iar singurii cumpărători suntem noi. Este un lucru care ne afectează foarte mult, pentru că 20-25% din biomasa pe care a o ardeam prevenea din deşeuri din exploatare care, altminteri, rămân la faţă locului şi poluează ori favorizează producerea de inundaţii.         

·        Cum aţi reuşit, totuşi, să atenuaţi acest impediment?

    Noi am fost - şi o spun în exclusivitate -  într-un cerc de interese care a ne-a ţinut captivi intereselor companiilor care controlează piaţa lemnului în judeţul Suceava. Ne-am dat seama de aceasta la sfârşitul anului trecut, când ne-am hotărât să ne facem propria noastră reţea de aprovizionare, iar din acel moment am rezolvat problema. Am constatat că firmele care produc şi livrează biomasă sunt interesate să colaboreze cu noi, poate mai mult decât cu producătorii austrieci sau cei de alte naţionalităţi, acele firme înţelegând că, încălzind oraşul, noi facem un serviciu public, social. Şi, atunci, câteodată, unele dintre ele ne dau biomasa, preferenţial în raport ceilalţi clienţi pe care îi au. Mergem la preţul de piaţă, nu cerem niciun fel de discount, adoptând aceeaşi politică pe care o adoptă toţi jucătorii din piaţă. Există înţelegere din partea furnizorilor, am reuşit să ne aprovizionăm singuri, cu o echipă formată din 5 oameni, iar în prezent avem stoc suficient pentru o lună de funcţionare.   

·        Care sunt sursele de aprovizionare cu biomasă a centralei din Lunca Sucevei?  

Cel mai îndepărtat punct din care ne aprovizionăm este din Ungaria, înspre vest, în Ucraina, dinspre nord, cât şi din Balta Mare a Brăilei, dinspre sud. În afară de furnizorii din zona judeţului,  avem pe alţii din Bistriţa, Bacău, Neamţ, Cluj şi Satu Mare. Ponderea externă, de import, a biomasei este una mică, deoarece sunt probleme cu certificarea acesteia, chiar dacă vine din Ungaria, care este membră UE şi, conform legii ar trebui să fie certificabilă. Însă, autorităţile noastre au un mod foarte specific de a interpreta legea. De aceea, am dat în judecată Ministerul Mediului, pentru anularea Ordinului 1.534 care redefineşte biomasa şi restrânge aria de aplicare a Legii nr. 220 într-un mod ilegal, zicem noi. Deoarece o legislaţie de nivel inferior nu poate restrânge aria de aplicare a unei prevederi legale de nivel superior. Credem vom avea succes în Contenciosul administrativ, pentru a anula acest ordin şi a putea să producem, în continuare, căldură şi energie electrică pentru suceveni. În ceea ce priveşte piaţa extra-judeţenă aceasta contribuie cu circa 50% la aprovizionare cu biomasă.

·        Din informaţiile pe care le avem, un furnizor de biomasă era inclusiv Schweighofer Holzindustrie           

Schweighofer este acţionar la Bioenergy, dar unul tacit, atunci când nu este agresiv la adresa societăţii. A încercat să impună un contract cu sursă unică, să fie singurul furnizor de biomasă pentru Bioenergy, ajutat de bancă, la momentul respectiv, care avea nevoie de un furnizor care să poată să poată asigura necesarul. Într-adevăr l-a asigurat, însă condiţiile de plată au fost inadecvate. Compania noastră a plecat pe o pierdere, fiindcă a trebuit să livrăm căldură în iarna lui 2013, când noi nu produceam energie electrică şi nu primeam certificate verzi, deci am pornit cu minus de 4 milioane de euro. La vremea respectivă, acest minus s-a simţit în capacitatea de plată a companiei şi, deşi era acţionar, Schweighofer  a avut o atitudine foarte intransigentă privind plăţile, fapt care, în timp, ne-a făcut să ne orientăm către alţi furnizori. Astfel, la această dată, biomasa livrată de Schweighofer este zero. Aportul acesteia la derularea afacerii este, de asemenea, zero, iar singura firmă care se implică plenar la funcţionarea Bioenergy este Adrem Invest.  Am preluat această misiune şi nu am mai putut-o lăsa, pentru că ar însemna să lăsăm oraşul fără căldură.             

·        Cât de mult aţi pierdut prin reglementările restrictive ulterioare?

Planul nostru de afaceri prevedea ca, în condiţiile în care lucrurile s-ar fi desfăşurat în conformitate cu legea, şi la preţurile biomasei şi energiei electrice din  2011, să obţinem un cash-flow net de circa 9,5 milioane de euro anual. Astfel, rata de amortizare ar fi fost de 5 milioane de euro pe an, iar aceşti bani s-ar fi dus, în proporţie de peste 90%, numai la bănci.  În realitate, ceea ce facem noi este un cash-flow pozitiv de circa aproximativ 2,5 milioane de euro, ceea ce face imposibil pentru noi să plătim creditul. În acest condiţii, banca finanţatoare, Raiffeisen Bank Internaţional, garantată de stat, urmează să încaseze garanţia, astfel încât suntem datori la statul austriac. Bioenergy nu-şi poate achita datoria, ci doar supravieţuieşte şi aceasta, în proporţie de 60%-70%, din cauza schimbării legislaţiei. 

·        De suferit aţi avut şi de pe urma reducerii numărului de certificate verzi. 

Anul acesta, din cauza apariţiei Ordinului amintit, urmează să ne fie tăiată o jumătate a certificatelor verzi, după una anterioară de 25%. De fapt, primim două certificate verzi în timp real, imediat după ce intrăm în posesia certificatelor de origine biomasei, dar cu un delay de două-trei luni, în funcţie de cât de  repede Garda Forestieră răspunde solicitării noastre, iar acestea ajung la Ministerul Mediului. Mai apoi, certificatele de origine emise de Ministerul Mediului trebuie recunoscute de ANRE, care la rându-i emite certificatele verzi, iar toată procedură poate dura şi jumătate de an. Şi aceasta doar în cazul celor două certificate la care aveam dreptul pentru că folosim biomasă. Al treilea certificat este cel pentru cogenerarea de înaltă eficienţă,  pe care îl primim cu circa 2 ani de întârziere. Noi am făcut nişte planuri de afaceri cu anumiţi indicatori şi care acum sunt anulate de modul în care se aplică legea.

·        Livrează centrala din Suceava energie electrică în sistemul energetic naţional?

 Bioenergy furnizează în mod continuu 10 MWh   energie electrică în sistemul energetic naţional, ceea ce înseamnă o putere care este două ori mare decât necesarul consumatorilor casnici din municipiul Suceava, care locuiesc la bloc. Însă, putem furniza de trei ori mai mult, adică 30 MWh, iar în cazul în care am avea biomasă disponibilă, la maxim, am putea alimenta întreg oraşul Suceava cu energie electrică. Avem un contract cu E-on, prin care dăm 10MWh în bandă, întrucât aprovizionarea cu biomasă este o problemă şi suntem nevoiţi să ne limităm la o treime din capacitatea centralei.

·        Va creşte tariful la energia termică produsă de Bionergy?

Preţul de cost al energiei termice este de 140 de lei pe gigacalorie şi livrăm sub costuri, potrivit contractului încheiat cu autorităţile locale, respectiv la 116 lei pe gigacalorie.  Ceea ce ne propunem, în octombrie 2018, când expiră perioada de menţinere a acestui tarif, este să livrăm energie termică la cât ne costă. Dacă între timp Thermonet, care este tot firma noastră, va reuşi să eficientizeze transportul şi distribuţia, cu ajutorul Primăriei, care trebuie să investească în reţele, această creştere a tarifului Bionergy nu se va resimţi la consumatori.

 Costurile încălzirii prin reţeaua de termificare ar trebui să fie cuprinse între 100 de lei şi 150 de lei, respectiv sub cel achitat de un consumator care are centrală proprie cu gaze naturale. Iar avantajele a fi numeroase, nu este periculos, nu se poluează şi nu este nevoie de certificări sau de alte investiţii. În final, noi am dori să aducem costul de încălzire pe un apartament cu 2 mare şi 3 persoane, în medie, la circa 150 de lei pe lună, incluzând apa caldă, cât şi căldura. Dacă blocurile din Suceava ar fi reabilitate termic, costurile s-ar reduce substanţial, existând cazuri când diminuarea a fost chiar la jumătate. Astfel, beneficiarul ar consuma mai puţin la un tarif mai mare, şi la aceleaşi cost, ceea ce ar aduce inclusiv eficienţă Bioenergy şi Thermonet. Ceea ce nu se înţelege este că existenţa unei companii care nu face profit nu este benefică. Având în vedere că noi furnizăm căldură în baza unui contract de concesionare cu Primăria, oarecum profitul nostru este controlat. Se acceptă ca firmele care lucrează în domeniul acesta să nu aibă un profit mai mare de 5%, însă noi suntem departe de acest deziderat, întrucât, în momentul de faţă, înregistrăm pierderi 15-16%.  Mai avem până la profit, obiectivul nostru fiind, mai degrabă, să ajungem la zero.              

·        În definitiv, în aceste circumstanţe, cum se va reuşi achitarea creditului, unul destul de consistent?

Creditul a fost de 64 de milioane de euro, valoarea investiţiei ridicându-se la 87 de milioane de euro, circa 30% fiind aportul acţionarilor. Ne aşteptăm ca banca să facă o reducere, văzând că planul de afaceri nu a corespuns din motive care sunt independente de voinţa noastră. Ar trebui să se ia în calcul că, decât să piardă 64 de milioane de euro, mai bine pierd 30 de milioane de euro, şi  nouă să ne fixeze returnare de doar 34 de milioane de euro. Pe de altă parte, banca va fi şi plătită din garanţia de stat, iar noi rămânem datori doar la statul austriac, aşa cum mai precizat.  

·        Ce transmiteţi consumatorilor sistemul centralizat de termificare?

Aş vrea să transmit un mesaj de încredere, că suntem aici în Suceava şi vrem să rămânem în continuare. Am cheltuit foarte mult, am pierdut bani, dar vom rămâne să furnizăm un serviciu de calitate, dar şi să mai recuperăm din pierderi. Avem răbdare, investim bani, energie, eforturi, inovare, ca să putem să rezolvăm această problemă şi să demonstrăm că sistemul centralizat este mai bun decât cel bazat pe sursă individuală.