Hărţuiţi şi hărţuitori

V.I. Adomnicăi

Finanţiştii suceveni au pus de o grevă scurtă, nemulţumiţi că, în febra împărţirii noilor salarii majorate, au fost nedreptăţiţi. De cele mai multe ori, imaginea inspectorilor fiscali este asimilată preceptorilor, zbirii care luau 7 piei de pe om. Acum, finanţiştii nu mai bat din poartă în poartă pentru a strânge dările, în schimb rolul lor în economie este capital. Tot ce mişcă în ţara asta funcţionează în baza impozitelor, taxelor şi contribuţiilor adunate la bugetul statului şi la cele de asigurări. De buna desfăşurare a procedurilor, cât şi de încasarea banilor au grijă administraţiile finanţelor, respective trezoreriile. Dacă ceva scârţâie în acest angrenaj, să se deregleze riscă întregul mecanism al economiei naţionale. Aproape că mă scot din sărite ipocrizia şi dublul limbaj al politicienilor. Cu toţii recunosc, plini de sine şi de importanţa funcţiei, că evaziunea fiscală atinge un nivel periculos în România. Însă tot ei, mai ales cei din opoziţie, sar ca arşi atunci când firmele neplătitoare sunt controale şi sancţionate. Când suntem drepţi şi consecvenţi? Atunci când vrem să scoatem bani din economia subterană, evident nelegală, sau când clamăm populişti că agenţii economici sunt hărţuiţi de către controlori? Evident, toate se sparg în capul acestora din urmă, care făcându-şi doar treaba, deseori sunt puşi în faţa pericolelor. Este adevărat, agenţii economici nu trebuie trataţi ca potenţiali hoţi, însă aceştia nici nu sunt cu toţii nişte sfinţi. De multe ori finanţiştii noştri se văd faţă în faţă cu structuri de criminalitate economică, iar lupta cu acestea nu îi poate prinde nepregătiţi. Pentru un lucrător care îşi riscă viaţa, un salariu decent nu poate fi prea mult. La fel cum bună este o atitudine prietenoasă cu cei controlaţi, tot la fel de necesară este şi învestirea cu autoritate a controlorilor. Altfel putem rămâne cu o dilema: care sunt hărţuiţii şi care hărţuitori?