Efectul de spin.

Inechitate legiferată

Ministerul Muncii vrea să plafoneze mărimea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani. Legea spune că o mamă sau un tată au dreptul la o plată reprezentând 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 din cei 2 ani anteriori naşterii copilului. O lege absolut populistă, votată  fără discernământ şi care a dus la situaţii de dreptul aberante. Astfel, s-a ajuns până acolo încât fericiţii părinţi să se procopsească cu plocoane lunare care merg de la 45.000 de lei la peste 150.000 de lei. Ministresa Lia Olguţa Vasilescu spune că se întâlnesc nu mai puţin de 600 de asemenea cazuri, drept pentru care se analizează posibilitatea reducerii indemnizaţiei până la un nivel maxim rezonabil. Este aproape de neînţeles cum a fost aprobat acest act normativ care, în opinia noastră de nespecialişti, sfidează bunul simţ. Ca să nu mai spunem de principii elementare, precum cel al contribuţie anterioare la un fond care să îndreptăţească încasarea indemnizaţiei. Toată lumea ştie că atunci când achiţi asigurări de sănătate ai dreptul la servicii medicale şi medicamente compensate. Dacă vei contribui la bugetul de asigurări sociale, ajuns la vârsta legală o să ai parte de pensie. Mămicile sau tăticii "incriminaţi" se apără cu achitarea impozitului pe 16% pe venit, cu care indemnizaţia pentru creştea copilului nu ar trebui să aibă legătură. Lucru ignorat de specialiştii în finanţe, acesta lăsând loc o adevărată industrie a fraudării acestei indemnizaţii. Patroni, liber profesionişti şi alţi "întreprinzători" şi-au majorat artificial veniturile din perioada premergătore naşterii micuţului. Ba mai mult, au făcut-o şi pentru rude sau cunoştinţe. Iar câştigul lor este evident: la un venit mediu lunar de 100.000 de lei pe lună, impozitul chita la stat este de 16.000 de lei pe lună. În schimb, la acelaşi venit mediu lunar, odată cu venirea copilului pe lume, indemnizaţia este de 85.000 de lei pe lună. Cu precizarea că aceasta din urmă se dă pe parcursul a 2 ani. Un alt principiu încălcat este cel al echităţii. Astfel, se dau bani peste măsură copiilor care, teoretic, dar chiar şi practic, nu ar nu ar avea nevoie de ei, pentru că părinţii lor câştigă destul cât să şi economisească. De cealaltă parte, copii din mediile de excluziune, ai căror părinţi nu lucrează, nu au drept decât la alocaţie de stat, pe care, dealtfel, o primesc şi progeniturile celor mai avuţi. O astfel, de monstruozitate legislativă nu se mai întâlneşte nicăieri în Uniunea Europeană. Unde sunt, acum, activiştii egalităţii de şanse? Unde este Avocatul poporului?