Din totalul de 114,

Doar 50 de primării au amenajat reţele de canalizare în localităţile judeţului    

·        Rate redusă de racordare a populaţiei, funcţionarea necorespunzătoare a staţiilor de epurare, cât şi dezvoltarea zonelor urbane, fără a se asigura şi dotarea aferentă, se regăsesc în poluarea resurselor de apă.

În 6 ani, lungimea simplă a conductelor de canalizare din judeţul Suceava s-a mărit cu 216,1 km, ajungând, în 2016, la un total de 934,2 km. Potrivit Raportului privind starea mediului în 2017 al Agenţiei pentru Protecţia Mediului, dacă în 2011, din cele 114 unităţi administrativ-teritoriale, doar 38 aveau instalaţii de canalizare publică, în anul la care ne referim numărul acestora ajunsese la 50. „Se constată o creştere treptată, atât a lungimii simple a reţelelor de canalizare, cât şi a numărului de localităţi cu canalizare publică. Totuşi, faţă de numărul total de unităţi administrativ-teritoriale, respectiv municipii, oraşe, comune, în anul 2016 doar 43,85% deţineau o reţea publică de canalizare”, se subliniază în raportul instituţiei de mediu sucevene. Conform analizei dată publicităţii de către Agenţia pentru Protecţia Mediului, deşi încărcarea cu poluanţi a apelor uzate s-a redus substanţial în anii de după aderarea României la UE, evacuările urbane continuă să aibă cel mai mare impact asupra calităţii apelor de suprafaţă, în special în ceea ce priveşte poluarea cu substanţe organice. Poluarea respectivelor ape este urmare a ratei reduse de racordare a populaţiei la sistemele de colectare şi epurare; funcţionării necorespunzătoare a staţiilor de epurare, cât şi managementului deficitar al nămolurilor produse în respectivele staţii. Totodată, o cauză o reprezintă şi dezvoltarea zonelor urbane, fără a se asigura şi dotarea cu sisteme şi instalaţii de alimentare cu apă şi de canalizare, care „se reflectă, apoi, în evacuările de apă neepurate în emisarii naturali, ceea ce duce la o protecţie insuficientă a resurselor de apă”. Directivele europene impun statelor membre să asigure sisteme de colectare şi epurare secundară pentru toate aglomerările cu peste 2.000 de locuitori echivalenţi, localităţi cu evacuare directă în resursele de apă. De asemenea, obligatorie este amenajarea de sisteme de colectare şi epurare terţiară pentru toate aglomerările cu peste 10.000 de locuitori echivalenţi, cu evacuare în resursele de apă considerate zone sensibile.