14 august 2014

În 4 ani, 
Suprafaţa agricolă a judeţului Suceava s-a redus cu peste 0,5%   
·        Terenurile scoase din circuit au luat alte destinaţii, inclusiv cea de ridicare de noi construcţii.  
Judeţului Suceava se confruntă cu o tendinţă continuă de reducere a suprafeţei agricole, se arată într-o informare a Agenţiei pentru Protecţia Mediului, în care se precizează că, în 4 ultimii ani, aproape 1.950 de hectare de terenuri au fost scoase din circuit şi folosite în alte scopuri. „Se constată, în continuare, o diminuare a fondului funciar agricol, în favoarea altor utilizări a suprafeţelor. Astfel, raportat la anul 2009, suprafaţa agricolă a judeţului la nivelul anului 2013 s-a diminuat cu 1.845 de hectare, ceea ce reprezintă circa 0,53% din totalul terenului agricol”, se subliniază în materialul citat.   

Pe de altă parte, potrivit Raportului privind calitatea mediului în 2013, oferit recent publicităţii de Agenţia pentru Protecţia Mediului, suprafaţa totală de teren din judeţul Suceava, afectată de diverşi factori de degradare, a crescut, în perioada 2009-2013 cu circa 2,2%. Sub aspectul deteriorării solurilor, zonele critice sunt cele afectate de eroziune în adâncime şi de alunecări active, precum arealul Todireşti-Dealul Osoi. „Anul trecut nu au fost întâlnite alte zone critice, cartările din zona montană punând în evidenţă doar mici suprafeţe cu eroziune slabă şi cu alunecări stabilizate şi semistabilizate”, reliefează informarea APM. Conform sursei citate, problematica importanţei protejării solului şi subsolului a fost pusă în anul 2006 când, Uniunea Europeană a elaborat o propunere de strategie, acesta nefiind încă materializată printr-o directivă europeană.  De asemenea, politica UE privind gestionarea siturilor contaminate este în curs de definitivare, o strategie naţională de gestionare a acestora în România fiind, de asemenea, pe cale de a fi finalizată. Spre deosebire de aer şi apă, care reprezintă căi de propagare a poluanţilor, solul, suport al vieţii, este un mediu de acumulare a noxelor provenite din activităţile antropice. Solul este cu atât mai important cu cât de funcţionarea normală a parametrilor acestuia depind creşterea şi dezvoltarea vegetaţiei, formarea surselor de apă, respectiv dezvoltarea ecosistemelor naturale şi, implicit, cea economică şi socială a societăţii umane.