·
Profitând de incoerenţa cadrului normativ, marii rău
platnici îşi abandonează firmele cu datorii, deschizându-şi altele noi.
·
Recuperarea 2,1 de milioane de lei este foarte dificilă, întrucât
Primăria este nevoită să se înscrie la masa credală, la care prioritate o au
băncile şi Ministerul Finanţelor Publice.
Legea insolvenţei este una foarte
„permisivă”, actul normativ în trebuind obligatoriu modificat, a declarat ieri,
într-o conferinţă de presă, Ion Lungu primarul municipiului Suceava. Edilul şef sucevean susţine că prevederile
legale în vigoare permit deschiderea procedurii şi de către agenţi economici
viabili, care, profitând de incoerenţa cadrului normativ, abandonează firmele
cu datorii şi îşi deschid altele noi. „Este
ca la doctor, putându-se cere intrarea în insolvenţă chiar şi atunci când firma
nu este foarte bolnavă. Aceasta deoarece, odată cu declanşarea procedurii, sunt
suspendate toate penalităţile, achitarea creditelor, executarea silită, iar,
între timp, cei în cauză îşi deschid o altă firmă, lăsând toată boală pe cea pe
care au adus-o în insolvenţă. Aşa au procedat foarte multe societăţi, această
problemă fiind una de amploare naţională”, a relevă primarul Sucevei.
Ion Lungu susţine că 42% din creanţele
de 49,6 milioane de lei ale municipalităţii, adică 2,1 de milioane de lei, reprezintă
obligaţiile datorate către bugetul local de firme aflate în procedura
insolvenţei sau cea a falimentului. Şeful administraţiei municipiului Suceava arată
că, în acest context defavorabil, încasarea creanţelor locale devine foarte
dificilă, Primăria fiind nevoită a se înscrie la masa credală, la care
prioritate o au băncile şi Ministerul Finanţelor Publice. „Există o modă
acum, chiar şi agenţi economici sănătoşi sau relativ sănătoşi declarându-şi
insolvenţa. Din acel moment, Primăria este legată de mâini şi de picioare în a
executa sumele respective de bani”, arată şeful exectivuluii sucevean.
Primarul Ion Lungu precizează că în cauză sunt firme din „zona” industrială,
precum şi din celelalte domenii de activitate, un loc parte ocupându-l
fundaţiile, acestea din urmă având mari datorii la impozitul pe mijloace de
transport.