Optimism vizavi de viitorul european al agriculturii sucevene
Interviu cu Ştefan Vasile Indianu, director coordonator al Direcţie pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava
· În cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală, pe drum sunt consistente fonduri de la Uniunea Europeană
Domnule director, în actualul context al aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, agriculturii româneşti i se rezervă un rol special. Cum vedeţi menirea DADR pe acest palier?
Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală îi revine un rol deosebit de important, mai ales pe linia educării fermierilor, astfel încât aceştia să se asocieze şi să se constituie în grupuri de producători. Acesta este viitorul agriculturii româneşti, pe calea lungă şi deloc uşoară a alinierii la cea modernă şi performantă din Uniunea Europeană. Însă, în aceste circumstanţe, am o rezervă faţă de intenţia de trecere a Direcţiei Agricole în subordinea Consiliului Judeţean. Aceasta deoarece, se ştie, Ministerul Agriculturii este cel care vine cu banii, politicile agricole netrebuind să fie lăsate pe mâna administraţiei judeţene, astfel încât unul să asigure fondurile cu banii, iar altul să facă doar politică. De asemenea, din nou, o măsura inoportună este cea privind plecarea specialiştilor din Direcţie la camerele agricole care urmează a fi înfiinţate la nivelul fiecărei localităţi. Atragem atenţia că există comune pe raza cărora nu funcţionează nicio societate sau asociaţie agricolă, de aceea ne întrebăm cui o să dea respectivii specialişti consultaţii? ...Nici într-un caz fermierilor individuali, care nu au banii necesari pentru practicarea unei agriculturi cât de cât după carte. Or, potrivit celor vehiculate până acum, camerele agricole ar trebui să se auto-finanţeze, fonduri pe care nu ştim de unde o să le ia acestea, pentru că primăriile nu au nici măcar capacitatea de a-şi acoperi propriile nevoi financiare. Pe de altă parte, în judeţul Suceava avem 114 administraţii locale, acoperite fiind, în teritoriu, de doar 35 de ingineri de ai noştri. Nu în cele din urmă, în ceea ce priveşte viitorul apropiat, „dezvoltarea rurală” s-ar putea rupe de Direcţia pentru Agricultură, demers motivat de faptul că, în următoarea perioadă, în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală, în ţară vor veni mai multe fonduri de la Uniunea Europeană. Noua structura ar urma să aibă un număr consistent de lucrători, aceştia fiind şi mai bine stimulaţi financiar.
· Direcţia va implementa politicile Guvernului, dar socoteală va da Consiliului Judeţean
Consideraţi că mult anunţata descentralizare este sau nu binevenită?
Fiecare judeţ are propriile probleme agricole, iar ale Sucevei nu sunt aceleaşi cu ale Doljului. Eu cred că Ministerul Agriculturii ar trebui să dea mai multă putere Direcţiei Agricole, pentru că doar această instituţie ştie cel mai bine cum stă treaba în teritoriu. Având peste 181.000 de hectare de teren arabil, judeţul Suceava este pe locul al treilea în ţară la numărul de subvenţii pe unitate de suprafaţă şi asta spune foarte mult. O verigă intermediară la nivelul Consiliul Judeţean, între Ministerul Agriculturii şi Direcţia Agricolă o să accentueze politizarea. Astfel, instituţia noastră nu se va mai supune direct ministerului ci administraţiei judeţene, ceea ce mi se pare de neconceput. Cum vom implementa noi politica agricolă a Guvernului, când va trebui să dăm socoteală Consiliului Judeţean?
· Aşteptăm bugetul, să vedem ce va urma
Care sunt totuşi, în prezent principalele atribuţii ale direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală?
Prima şi cea mai importantă este aducerea şi aplicarea, implementarea în teritoriu, a politicilor agrare ale Guvernului. Până mai în urmă cu ceva timp Direcţia Agricolă a avut ca preocupare şi acordarea subevenţiilor pe produs, însă acum au dispărut toate, din 2010 nemaiacordîndu-se niciun fel de sprijin financiar. Au mai rămas doar subvenţiile pe unitatea de suprafaţă care sunt derulate prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, pentru că este vorba despre bani europeni în proporţie de 70%, iar diferenţa de 30% fiind asigurată de la bugetul de stat. De asemenea, vor primi ajutor bănesc unităţile de procesare cu clasificare pentru carcase de pui, porc şi bovină. Direcţia agricolă desfăşoară şi activitate de inspecţii, verificând în teren tot ceea ce înseamnă folosirea banilor acordaţi de la bugetul de stat, controlând, totodată, respectarea prevederilor din licenţele de industrie alimentară eliberate de instituţia noastră. Pe de altă parte, mai nou, am înţeles, din unele surse, că inspecţiile vor dispărea din organigramă. Dacă „dezvoltarea rurală” şi „inspecţiile” dispar, atunci Direcţia Agricolă nu-şi mai are rostul în teritoriu, întrucât o să apară dificultăţi în coordonare şi colaborare, deficienţe care o să se răsfrângă în mod nedorit asupra bunei funcţionări a instituţiei. Deocamdată aşteptăm să cunoaştem care este bugetul şi abia apoi vom vedea ce măsuri vor fi luate.
· Să faci agricultură performantă în România nu este tocmai uşor
Cum apreciaţi evoluţia agriculturii judeţene în ultimii ani şi care credeţi va fi viitorul acesteia pe termen scurt?
Deşi nu sunt de mult timp pe această funcţie, am observat, totuşi, că în ultimii 2 ani agricultorii au început să opteze pentru comasarea terenurilor. Apariţia unor noi societăţi şi asociaţii agricole este un fapt pozitiv şi cred, de asemenea, că în următoarea perioadă se vor constitui şi grupurile de producători pe produs ale marilor fermieri. Din păcate, a dispărut şi sprijinul financiar pentru a constituirea acestor structuri, dar rămân optimist din acest punct de vedere pentru că interesul major este al producătorilor care, astfel, vor putea să fie reprezentanţi mai bine în raportul cu statul. Totuşi, în România să faci agricultură performantă la fel ca în comunitatea europeană, în care preţul al motorină este la jumătatea celui din ţara noastră, nu este deloc uşor. Mai apoi, la noi subvenţia pe unitatea de suprafaţă este de 117 euro, în timp ce în statele UE se ridică şi până la 250 de euro. Ni se spune că Uniunea Europeană interzice subvenţionarea, dar asta nu înseamnă oare şi proastă negociere în ceea ce priveşte acordări respectivelor facilităţi?
· Este trist, dar agricultura judeţului se face cu o populaţie îmbătrânită
Totuşi, într-o proporţie însemnată, populaţia judeţului Suceava trăieşte la ţară şi se hrăneşte efectiv de pe urma practicării agriculturii.
Într-adevăr există mai ales acea categorie a pensionarilor cu pensie mică şi care nu-şi pot asigura traiul de pe zi pe alta doar de pe urma sumei în cauză. Acestora nu le ajung banii nici măcar pentru pâine, ulei sau zahăr, nemaivorbind despre necesarul pentru procurarea medicamentelor. Este trist să remarcăm, dar agricultura judeţului se face cu o populaţie îmbătrânită, tineretul fiind plecat peste hotare sau orientându-se înspre viaţa urbană.
· Nu se poate face profit la un credit luat cu dobândă de 20-22%
Se pot totuşi întrevedea soluţii de ieşire din această situaţie şi de relansare şi modernizare a sectorului agricol?
Aici poate ar trebui să vorbim despre finanţare şi sectorul bancar. Toată lumea vrea capital de lucru pentru apropiata campanie de primăvară, însă băncile nu dau niciun credit. Sunt cerute garanţii imobiliare, însă nu toţi fermierii le au, unele fiind deja prinse în proiecte cu finanţare comunitară. De unde să mai vină aceştia cu un alt imobil pentru accesarea unui credit de lucru? Unii oficiali reproşau faptul că se crede că subvenţia este un profit. Or, câţi fermieri sunt plini de bani? În condiţiile în care un credit poate fi luat cu dobândă de 20-22%, cum se poate face profit când beneficiul în agricultura românească atinge doar în mod excepţional 10%?. La fel, a existat şi Legea nr. 150 pentru funcţionarea creditului agricol, însă acum a dispărut şi acest act normativ. Statul român plătea dobânzile la creditul pe care fermierul îl lua din bancă şi era vorba, cu adevărat, despre o facilitate, însă aceasta nu mai funcţionează.
· Fermierii suceveni aplică „tehnologia” cu pluguri şi cultivatoare trase de cai sau boi
· Totuşi, pe fondul ridicării subvenţiilor şi lipsei sprijinului bancar, nu se arată cam sumbre perspectivele agriculturii?
Li se cam ridică părul pe spate fermierilor, ăsta este tristul adevăr! Este vorba despre marii fermieri, porniţi să facă performanţă, dar şi despre cei mici, care nu mai beneficiază nici despre bruma de bani de până acum. Ca structură, judeţul Suceava are foarte puţini fermieri mari în comparaţie cu judeţul Iaşi sau Neamţ, spre exemplu. În România sunt numiţi fermieri şi agricultorii de subzistenţă, dar şi cei care fac producţie la nivel integrat, ceea ce nu mi se pare prea corect. Fermierii sunt şi cei care dau cu sapa şi cultivă porumb, dar şi cei care practică mecanizarea şi aplică toate tehnologia agricolă. La noi, pe câmp pot fi văzuţi ţărani care aplică „tehnologia” cu pluguri şi cultivatoare trase de cai sau boi, dacă îi mai au şi pe aceşti din urmă. Ca să facă bani, unii săteni cresc scroafe de prăsilă, iar când godaci sunt cât de cât mărişori, dau fuga la târg şi îi vând. Dacă au nevoie de un ban, iau vaca din şură şi porcul din coteţ şi le vând. Acesta este singurul venit cash, restul fiind troc, schimb primar de produse. Altfel, sătenii nu au cum să trăiască.
· Direcţia are personal insuficient, şi nu oameni de dat afară
În ultimul timp se tot vorbeşte despre disponibilizări de personal şi reduceri de cheltuieli. Cum se vor reflecta acestea la nivelul DADR Suceava?
Deocamdată nu deţinem informaţii în acest sens, însă trebuie să remarc, sincer, că deja avem prea puţini oameni. Mai ales că, aşa cum aminteam, cu personalul specializat care lucrează le lângă primării se întâmpină serioase probleme. Deficitul este evident, pentru că una este să ţii evidenţa şi să lucrezi cu câţiva fermieri de calibru, iar alta este să vii în contact cu zeci de mii de agricultori.
· Am ajuns în funcţie ca o recunoaştere a meritelor mele profesionale
Şi, pe final, celebra întrebare, ce aţi făcut în ultimii 5 ani?
Fiind absolvent la Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brazi”, Facultatea de Agricultură Iaşi, am fost iniţial inspector de specialitate, iar în ultimii 5 ani, ani, anterior venirii în funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, am lucrat la un holding internaţional, respectiv la Agrana România. Fără lipsă de modestie, ca urmare a activităţii desfăşurate în cadrul acestuia, a obţinut, în 2006, diploma de excelenţă. Sunt membru PSD, însă menţioneze că nu am ajuns în funcţie doar graţie acestei calităţi, ci mai degrabă – cred eu - ca o recunoaştere a meritelor mele profesionale.
· Şicanele politice deranjează, dar am rămas fermi pe poziţie
Deşi ştiu că nu este tocmai plăcut, trebuie să vorbim şi despre şicanele politice ale cărei „victime” aţi fost?
În 28 mai am venit la conducerea DADR, iar în luna octombrie, după ieşirea PSD de la guvernare, am primit la un fax prin care eram înştiinţat că, contractul meu personal, cât şi al adjuncţilor instituţiei, tot social-democraţi, încetează. În sprijinul acestei decizii nu a fost invocată nicio motivaţie, fapt pentru care am acţionat forul tutelar din Bucureşti în instanţă, iar aceasta din urmă ne-a dat câştig de cauză. Pe durata procesului nu am plecat niciun minut din instituţie şi, de remarcat este că, dintre toţi directorii PSD de direcţii agricole din ţară, doar cei de la Suceava s-au menţinut fermi pe poziţie. În sprijinul nostru am adus ca argument faptul că avem încheiat un contract de management semnat pentru un an, la expirarea acestuia trebuind să se facă o evaluare a activităţii. Or aceasta nu s-a făcut, iar decizia încetării contractului nu poate fi luată doar aşa, pur şi simplu. La fel, am contestat concursul anunţat pentru ocuparea funcţiei de director coordonator, competiţie organizată doar pentru că aşa a hotărât puterea de la acea dată. Însă, după cum se ştie, un nou concurs nu poate fi ţinut decât după soluţionarea litigiului existent. Zilele trecute s-a consumat şi procesul de fond, iar decizia reinstalării în funcţie este irevocabilă şi definitivă. Evident, toate aceste demersuri sunt deranjante nu doar pentru mine, dar şi pentru oricare altă persoană care s-ar fi aflat într-o asemenea postură. Tânăr fiind şi mânat de bune intenţii, atunci când am acceptat numirea m-am gândit că aş putea face ceva cu adevărat util, să aplic şi să materializez competenţele pe care le am. Mai ales că am plecat de pe un loc de muncă mult mai bine plătit şi care îmi oferea şi deosebite satisfacţii profesionale.
Interviu cu Ştefan Vasile Indianu, director coordonator al Direcţie pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava
· În cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală, pe drum sunt consistente fonduri de la Uniunea Europeană
Domnule director, în actualul context al aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, agriculturii româneşti i se rezervă un rol special. Cum vedeţi menirea DADR pe acest palier?
Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală îi revine un rol deosebit de important, mai ales pe linia educării fermierilor, astfel încât aceştia să se asocieze şi să se constituie în grupuri de producători. Acesta este viitorul agriculturii româneşti, pe calea lungă şi deloc uşoară a alinierii la cea modernă şi performantă din Uniunea Europeană. Însă, în aceste circumstanţe, am o rezervă faţă de intenţia de trecere a Direcţiei Agricole în subordinea Consiliului Judeţean. Aceasta deoarece, se ştie, Ministerul Agriculturii este cel care vine cu banii, politicile agricole netrebuind să fie lăsate pe mâna administraţiei judeţene, astfel încât unul să asigure fondurile cu banii, iar altul să facă doar politică. De asemenea, din nou, o măsura inoportună este cea privind plecarea specialiştilor din Direcţie la camerele agricole care urmează a fi înfiinţate la nivelul fiecărei localităţi. Atragem atenţia că există comune pe raza cărora nu funcţionează nicio societate sau asociaţie agricolă, de aceea ne întrebăm cui o să dea respectivii specialişti consultaţii? ...Nici într-un caz fermierilor individuali, care nu au banii necesari pentru practicarea unei agriculturi cât de cât după carte. Or, potrivit celor vehiculate până acum, camerele agricole ar trebui să se auto-finanţeze, fonduri pe care nu ştim de unde o să le ia acestea, pentru că primăriile nu au nici măcar capacitatea de a-şi acoperi propriile nevoi financiare. Pe de altă parte, în judeţul Suceava avem 114 administraţii locale, acoperite fiind, în teritoriu, de doar 35 de ingineri de ai noştri. Nu în cele din urmă, în ceea ce priveşte viitorul apropiat, „dezvoltarea rurală” s-ar putea rupe de Direcţia pentru Agricultură, demers motivat de faptul că, în următoarea perioadă, în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală, în ţară vor veni mai multe fonduri de la Uniunea Europeană. Noua structura ar urma să aibă un număr consistent de lucrători, aceştia fiind şi mai bine stimulaţi financiar.
· Direcţia va implementa politicile Guvernului, dar socoteală va da Consiliului Judeţean
Consideraţi că mult anunţata descentralizare este sau nu binevenită?
Fiecare judeţ are propriile probleme agricole, iar ale Sucevei nu sunt aceleaşi cu ale Doljului. Eu cred că Ministerul Agriculturii ar trebui să dea mai multă putere Direcţiei Agricole, pentru că doar această instituţie ştie cel mai bine cum stă treaba în teritoriu. Având peste 181.000 de hectare de teren arabil, judeţul Suceava este pe locul al treilea în ţară la numărul de subvenţii pe unitate de suprafaţă şi asta spune foarte mult. O verigă intermediară la nivelul Consiliul Judeţean, între Ministerul Agriculturii şi Direcţia Agricolă o să accentueze politizarea. Astfel, instituţia noastră nu se va mai supune direct ministerului ci administraţiei judeţene, ceea ce mi se pare de neconceput. Cum vom implementa noi politica agricolă a Guvernului, când va trebui să dăm socoteală Consiliului Judeţean?
· Aşteptăm bugetul, să vedem ce va urma
Care sunt totuşi, în prezent principalele atribuţii ale direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală?
Prima şi cea mai importantă este aducerea şi aplicarea, implementarea în teritoriu, a politicilor agrare ale Guvernului. Până mai în urmă cu ceva timp Direcţia Agricolă a avut ca preocupare şi acordarea subevenţiilor pe produs, însă acum au dispărut toate, din 2010 nemaiacordîndu-se niciun fel de sprijin financiar. Au mai rămas doar subvenţiile pe unitatea de suprafaţă care sunt derulate prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, pentru că este vorba despre bani europeni în proporţie de 70%, iar diferenţa de 30% fiind asigurată de la bugetul de stat. De asemenea, vor primi ajutor bănesc unităţile de procesare cu clasificare pentru carcase de pui, porc şi bovină. Direcţia agricolă desfăşoară şi activitate de inspecţii, verificând în teren tot ceea ce înseamnă folosirea banilor acordaţi de la bugetul de stat, controlând, totodată, respectarea prevederilor din licenţele de industrie alimentară eliberate de instituţia noastră. Pe de altă parte, mai nou, am înţeles, din unele surse, că inspecţiile vor dispărea din organigramă. Dacă „dezvoltarea rurală” şi „inspecţiile” dispar, atunci Direcţia Agricolă nu-şi mai are rostul în teritoriu, întrucât o să apară dificultăţi în coordonare şi colaborare, deficienţe care o să se răsfrângă în mod nedorit asupra bunei funcţionări a instituţiei. Deocamdată aşteptăm să cunoaştem care este bugetul şi abia apoi vom vedea ce măsuri vor fi luate.
· Să faci agricultură performantă în România nu este tocmai uşor
Cum apreciaţi evoluţia agriculturii judeţene în ultimii ani şi care credeţi va fi viitorul acesteia pe termen scurt?
Deşi nu sunt de mult timp pe această funcţie, am observat, totuşi, că în ultimii 2 ani agricultorii au început să opteze pentru comasarea terenurilor. Apariţia unor noi societăţi şi asociaţii agricole este un fapt pozitiv şi cred, de asemenea, că în următoarea perioadă se vor constitui şi grupurile de producători pe produs ale marilor fermieri. Din păcate, a dispărut şi sprijinul financiar pentru a constituirea acestor structuri, dar rămân optimist din acest punct de vedere pentru că interesul major este al producătorilor care, astfel, vor putea să fie reprezentanţi mai bine în raportul cu statul. Totuşi, în România să faci agricultură performantă la fel ca în comunitatea europeană, în care preţul al motorină este la jumătatea celui din ţara noastră, nu este deloc uşor. Mai apoi, la noi subvenţia pe unitatea de suprafaţă este de 117 euro, în timp ce în statele UE se ridică şi până la 250 de euro. Ni se spune că Uniunea Europeană interzice subvenţionarea, dar asta nu înseamnă oare şi proastă negociere în ceea ce priveşte acordări respectivelor facilităţi?
· Este trist, dar agricultura judeţului se face cu o populaţie îmbătrânită
Totuşi, într-o proporţie însemnată, populaţia judeţului Suceava trăieşte la ţară şi se hrăneşte efectiv de pe urma practicării agriculturii.
Într-adevăr există mai ales acea categorie a pensionarilor cu pensie mică şi care nu-şi pot asigura traiul de pe zi pe alta doar de pe urma sumei în cauză. Acestora nu le ajung banii nici măcar pentru pâine, ulei sau zahăr, nemaivorbind despre necesarul pentru procurarea medicamentelor. Este trist să remarcăm, dar agricultura judeţului se face cu o populaţie îmbătrânită, tineretul fiind plecat peste hotare sau orientându-se înspre viaţa urbană.
· Nu se poate face profit la un credit luat cu dobândă de 20-22%
Se pot totuşi întrevedea soluţii de ieşire din această situaţie şi de relansare şi modernizare a sectorului agricol?
Aici poate ar trebui să vorbim despre finanţare şi sectorul bancar. Toată lumea vrea capital de lucru pentru apropiata campanie de primăvară, însă băncile nu dau niciun credit. Sunt cerute garanţii imobiliare, însă nu toţi fermierii le au, unele fiind deja prinse în proiecte cu finanţare comunitară. De unde să mai vină aceştia cu un alt imobil pentru accesarea unui credit de lucru? Unii oficiali reproşau faptul că se crede că subvenţia este un profit. Or, câţi fermieri sunt plini de bani? În condiţiile în care un credit poate fi luat cu dobândă de 20-22%, cum se poate face profit când beneficiul în agricultura românească atinge doar în mod excepţional 10%?. La fel, a existat şi Legea nr. 150 pentru funcţionarea creditului agricol, însă acum a dispărut şi acest act normativ. Statul român plătea dobânzile la creditul pe care fermierul îl lua din bancă şi era vorba, cu adevărat, despre o facilitate, însă aceasta nu mai funcţionează.
· Fermierii suceveni aplică „tehnologia” cu pluguri şi cultivatoare trase de cai sau boi
· Totuşi, pe fondul ridicării subvenţiilor şi lipsei sprijinului bancar, nu se arată cam sumbre perspectivele agriculturii?
Li se cam ridică părul pe spate fermierilor, ăsta este tristul adevăr! Este vorba despre marii fermieri, porniţi să facă performanţă, dar şi despre cei mici, care nu mai beneficiază nici despre bruma de bani de până acum. Ca structură, judeţul Suceava are foarte puţini fermieri mari în comparaţie cu judeţul Iaşi sau Neamţ, spre exemplu. În România sunt numiţi fermieri şi agricultorii de subzistenţă, dar şi cei care fac producţie la nivel integrat, ceea ce nu mi se pare prea corect. Fermierii sunt şi cei care dau cu sapa şi cultivă porumb, dar şi cei care practică mecanizarea şi aplică toate tehnologia agricolă. La noi, pe câmp pot fi văzuţi ţărani care aplică „tehnologia” cu pluguri şi cultivatoare trase de cai sau boi, dacă îi mai au şi pe aceşti din urmă. Ca să facă bani, unii săteni cresc scroafe de prăsilă, iar când godaci sunt cât de cât mărişori, dau fuga la târg şi îi vând. Dacă au nevoie de un ban, iau vaca din şură şi porcul din coteţ şi le vând. Acesta este singurul venit cash, restul fiind troc, schimb primar de produse. Altfel, sătenii nu au cum să trăiască.
· Direcţia are personal insuficient, şi nu oameni de dat afară
În ultimul timp se tot vorbeşte despre disponibilizări de personal şi reduceri de cheltuieli. Cum se vor reflecta acestea la nivelul DADR Suceava?
Deocamdată nu deţinem informaţii în acest sens, însă trebuie să remarc, sincer, că deja avem prea puţini oameni. Mai ales că, aşa cum aminteam, cu personalul specializat care lucrează le lângă primării se întâmpină serioase probleme. Deficitul este evident, pentru că una este să ţii evidenţa şi să lucrezi cu câţiva fermieri de calibru, iar alta este să vii în contact cu zeci de mii de agricultori.
· Am ajuns în funcţie ca o recunoaştere a meritelor mele profesionale
Şi, pe final, celebra întrebare, ce aţi făcut în ultimii 5 ani?
Fiind absolvent la Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brazi”, Facultatea de Agricultură Iaşi, am fost iniţial inspector de specialitate, iar în ultimii 5 ani, ani, anterior venirii în funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, am lucrat la un holding internaţional, respectiv la Agrana România. Fără lipsă de modestie, ca urmare a activităţii desfăşurate în cadrul acestuia, a obţinut, în 2006, diploma de excelenţă. Sunt membru PSD, însă menţioneze că nu am ajuns în funcţie doar graţie acestei calităţi, ci mai degrabă – cred eu - ca o recunoaştere a meritelor mele profesionale.
· Şicanele politice deranjează, dar am rămas fermi pe poziţie
Deşi ştiu că nu este tocmai plăcut, trebuie să vorbim şi despre şicanele politice ale cărei „victime” aţi fost?
În 28 mai am venit la conducerea DADR, iar în luna octombrie, după ieşirea PSD de la guvernare, am primit la un fax prin care eram înştiinţat că, contractul meu personal, cât şi al adjuncţilor instituţiei, tot social-democraţi, încetează. În sprijinul acestei decizii nu a fost invocată nicio motivaţie, fapt pentru care am acţionat forul tutelar din Bucureşti în instanţă, iar aceasta din urmă ne-a dat câştig de cauză. Pe durata procesului nu am plecat niciun minut din instituţie şi, de remarcat este că, dintre toţi directorii PSD de direcţii agricole din ţară, doar cei de la Suceava s-au menţinut fermi pe poziţie. În sprijinul nostru am adus ca argument faptul că avem încheiat un contract de management semnat pentru un an, la expirarea acestuia trebuind să se facă o evaluare a activităţii. Or aceasta nu s-a făcut, iar decizia încetării contractului nu poate fi luată doar aşa, pur şi simplu. La fel, am contestat concursul anunţat pentru ocuparea funcţiei de director coordonator, competiţie organizată doar pentru că aşa a hotărât puterea de la acea dată. Însă, după cum se ştie, un nou concurs nu poate fi ţinut decât după soluţionarea litigiului existent. Zilele trecute s-a consumat şi procesul de fond, iar decizia reinstalării în funcţie este irevocabilă şi definitivă. Evident, toate aceste demersuri sunt deranjante nu doar pentru mine, dar şi pentru oricare altă persoană care s-ar fi aflat într-o asemenea postură. Tânăr fiind şi mânat de bune intenţii, atunci când am acceptat numirea m-am gândit că aş putea face ceva cu adevărat util, să aplic şi să materializez competenţele pe care le am. Mai ales că am plecat de pe un loc de muncă mult mai bine plătit şi care îmi oferea şi deosebite satisfacţii profesionale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu