·
Nici măcar 1% dintre profesorii din ciclurile inferioare
nu optează pentru o carieră în cercetare sau o activitate în învăţământul
superior, pentru care, de fapt, doctoratul îi pregăteşte.
Rectorul USV, prof.
dr. ing. Valentin Popa, este de părere
că, în România, echivalarea doctoratului cu gradul didactic I a devenit aproape
o practică, domnia sa opinând că 40% din cele 3.000 de locuri susţinute
financiar de la bugetul de stat sunt ocupate tocmai în acest scop. Aşa se face
că, în prezent, la Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, în jur de
2.500 de dosare aşteaptă la rând pentru luarea decizie în cauză. Facilitatea a
fost consacrată legal cu scopul iniţial al sporirii numărului de cadre
didactice din învăţământul preuniversitar posesoare ale titlului de doctor,
inclusiv cel al a promovării şi stimulării studiului de-a lungul vieţii. Cea
mai mare cerere este din partea profesorilor din domeniul ştiinţelor umaniste,
iar până la urmă, se pare că, „s-a exagerat” în această privinţă, devenind o
strategie, o prioritate naţională de a avea, în învăţământul preuniversitar,
numai dascăli cu gradul didactic I”.
Universitatea „Ştefan cel Mare” s-a înscris în aceleaşi tendinţe, 40%
dintre doctoranzi fiind cadre didactice din învăţământul preuniversitar, iar
99% din totalul noilor doctori din această categorie solicită apoi echivalarea
doctoratului cu gradul didactic I. Drept consecinţă, nici măcar 1 procent
dintre cei amintiţi nu optează pentru o carieră în cercetare sau o activitate
în învăţământul superior, pentru care, de fapt, doctoratul îi pregăteşte. Vina
nu le aparţine exclusiv, crede prof. dr.
ing. Valentin Popa, mai ales că locurile de muncă vacante sunt foarte
puţine, în domeniul ştiinţelor umaniste acestea fiind, de regulă, uşor ocupate.
Nu acelaşi lucru se întâmplă cu catedrele inginereşti, plătite cu un salariu de
debut de 1.500 de lei pe doctor asistent, şi cărora mediul economic privat le
face - cu un salariu de 4.000 de lei - „concurenţă neloială”.
