Stâlpii fostei reţele de
troleibuze, disputaţi de Primărie şi TPL
·
Administratorul
unic Darie Romaniuc a prezentat acte din care rezultă că stâlpii de beton au
fost realizaţi înainte de 1989, pe vremea fostei Întreprinderi Judeţene de
Transport Local, al cărei succesor TPL este.
Primăria municipiului Suceava şi societatea de
transport public local în comun de călători TPL îşi dispută stâlpii fostei
reţele electrice contact pentru troleibuze. Problema s-a ridicat în momentul în
care executivul sucevean a promovat un proiect de hotărâre prin care scoate la
licitaţie închirierea stâlpilor de iluminat public şi a celor pentru
troleibuze, în vederea pozării cablurilor firmelor de telecomunicaţii, cât şi
în scopul amplasării pe aceşti a unor mijloace publicitare. Noile contracte ar
trebui încheiate direct cu Primăria, iar cu toate că la TPL acţionar unic este
municipiul Suceava, societatea, în calitate de moştenitor al Întreprinderii
Judeţene de Transport Local (IJTL), îşi revendică dreptul de proprietate a
stâlpilor pentru troleibuze, de urma a căror închiriere şi-ar putea spori
veniturile. Ion Lungu, primarul reşedinţei de judeţ a declarat ieri, într-o
conferinţă de presă, că administratorul unic Darie Romaniuc a prezentat acte
din care rezultă că stâlpii de beton au fost realizaţi înainte de 1989, pe vremea
IJTL, iar în consecinţă aceştia sunt proprietate a TPL, în calitate de succesor
ai fostei întreprinderi socialiste. Lungu arată că, indirect, patrimoniul TPL
este patrimoniu privat al municipiului Suceava, însă, societatea de transport
de călători ar vrea să câştige o parte din banii de pe urma închirierii, „ceea
ce, până la urmă, nu este ilegal”. „Ei susţin că o parte din stâlpi,
respectiv cei ai reţelei de contact, sunt ai TPL, şi nu ai Primăriei.
Conducerea de acolo vine cu documente prin care ne demonstrează că este vorba
despre investiţiile din înainte de 1989 ale IJTL. Acesta sunt reale până la un
punct, acestea figurând şi în anexele prin care, la vremea respectivă, s-au
cumpărat doar lămpile din vârf, nu şi stâlpul. Sunt discuţii pe această temă,
însă o să le clarificăm”, a reliefat edilul-şef sucevean, Ion Lungu,
menţionând că, în 2015, în bugetul local, pentru TPL sunt prinse subvenţii în
valoare de 5 milioane de lei. De la 1
iunie 2015, pentru reţelele supraterane, operatorii de cablu ar urma să achite
la bugetul local, 5 lei de conexiune şi stâlp pe lună. În cazul reţelelor subterane, chiria
percepută va fi de 20 de lei pe metru pătrat şi an. Pentru publicitate,
evaluatorul autorizat a stabilit ca preţul de pornire la licitaţie să fie de 11
lei pe lună şi amplasament.
·
În
2006, Lungu opina, drept posibil, ca, „peste 8-10 ani de zile, să constăm că
este economic sau ecologic să folosim energia electrică”.
Reamintim că troleibuzele
societăţii de transport public local au fost retrase în garaje încă din vara
lui 2006. Atunci primarul Ion Lungu preciza că
retragerea din trafic are la bază raţiuni ce ţin de nerentabilitate şi consum mare de energie. Decizia venea şi
pe fondul demersului de dotare a TPL cu 30 de autobuze noi, era mijloacelor de
transport pe fir părând a apune la Suceava. Aceasta după ce, în 1995, încă se
mai discuta încă despre extinderea reţelei şi în cartierul Obcini, la acea dată
Consiliul Local aprobând un studiu de fezabilitate în acest sens. În fapt,
generalizarea transportului cu troleibuze era parte a programului ceauşist din
1987, când a fost inaugurată prima linie din municipiul reşedinţă de judeţ. La
acea dată, folosirea energiei electrice era mai avantajoasă decât cea a
motorinei sau benzinei, iar înspre fabrici şi uzine se deplasau zeci de mii de
oameni din tot judeţul. Primul semn de decădere a venit o dată cu
disponibilizările masive de personal din zona industrială Şcheia, Linia 3 fiind
închisă, iar reţeaua din zonă dezafectată. În 1998, adică după mai bine de 10
ani de „cablu”, pe scenă a intrat transportul în regim maxi taxi, concurenţa
pentru troleibuze, fiind de-a dreptul copleşitoare. Cu toate acestea, în 2006, la
scoaterea din joc a mijloacelor electrice, primarul Ion Lungu anunţa că instalaţiile
cu pricina vor fi păstrate şi trecute în conservare, fiind posibil ca, „peste 8-10 ani de zile, să
constăm că este economic sau ecologic să folosim energia electrică”.