Strânsul curelei
Pe fond de criză economică, Guvernul impune măsuri de austeritate. Demersul nu este tocmai de blamat, toată lumea ştiind că nu e bine să te întinzi mai mult decât te ajunge plapuma. Nimic mai adevărat, însă nu ştiu cum se face că, de fiecare dată, cei care ajung să fie sacrificaţi sunt oamenii de rând. Aceştia se văd, vrând-nevrând, să mai strângă o gaură la curea, şi nu mahării de la conducere, care, prin diverse artificii, şi-au prezervat sau chiar mărit veniturile. Deşi se vrea de largă emanaţie, apelul la solidaritate socială este valabil, întotdeauna, de la „baştani” în jos, un exemplu concludent fiind şi cel al unui mare parlamentar sucevean. Distinsa personalitate este una vocală în mass media locale, propunerile domniei sale privind pe toată lumea, mai puţin pe el însuşi şi formaţiunea imaculată din care face parte. Respectivul membru al forului legislativ suprem le-a sugerat aleşilor locali să renunţe la indemnizaţia de şedinţă, considerând că numai aşa se va ajunge la potolirea crizei naţionale. Înaltul personaj politic autohton nu s-a gândit ca startul să fie dat de către parlamentari, care pentru doar 4 zile de lucru în Capitală primesc, lunar, indemnizaţie în jur de 7000 de lei şi sume forfetare de circa 10.000 de lei. În România, politicienii, tehnocraţii, oamenii de afaceri şi liderii de sindicat au, fără excepţie, soluţii la orice. Dar, după modelul „persoanele de faţă se exclud”, de fiecare dată constrângerile financiare privesc doar pe ceilalţi. Şi, ca să nu mai lăsăm loc de vreo îndoială, afectaţi nu vor fi nici într-un caz bogaţii. Cu siguranţă, însă, de suferinţă vor avea parte tot cei mulţi, veniturile lor fiind cele roase de inflaţie, devalorizarea leului, impozitele mărite şi preţurile mereu crescânde.