Merită o şansă
Principele Radu Duda şi-a anunţat candidatura la preşedinţia României la alegerile din noiembrie a acestui an, dată la care expiră primul mandat de 5 ani a unui şef de stat post-revoluţionar. Oamenii politici, de la mai toate partidele, dar mai ales de la cele cu aspiranţi la fotoliul din Cotroceni, au sărit ca arşi, spunând că soţul principesei Margareta nu are nicio şansă să ajungă pe „tron”. Lucru aproape de înţeles, fiecare dintre reprezentanţii formaţiunilor cu aspiranţi la preşedinţie fiind nevoiţi să tragă focul la oala lor. Aceasta în condiţiile în care, orice nou candidat divizează voturile, slaba prezenţă la vot fiind de natură să defavorizeze competitorii susţinuţi de partide cu pretenţii. Ceea ce pare mai puţin verosimil este atitudinea aşa zişilor comentatori politici independenţi, poziţia lor fiind sceptică, dacă nu chiar una de-a dreptul potrivnică. Din start, deontologii nu dau vreo şansă principelui Radu Duda, spunând că alteţa sa nu este o persoană care să fi făcut ceva remarcabil la viaţa lui şi că nu are susţinerea financiară de anvergură pe care o presupune angajarea în lupta electorală. Ambele variante sunt oarecum adevărate, însă nu lipsesc şi exemplele în care adevăraţi anonimi au reuşit să cucerească, în scurt timp, inima electorilor. Radu Duda a avut un discurs simplu, dar cu obiective şi ţinte bine gândite. Principele a spus că intră în competiţie din poziţia de independent, una care nu-l obligă faţă de nicio o formaţiune politică şi care îi va permite să se concentreze doar pe îndeplinirea atribuţiilor. Doar şi măcar pentru atâta lucru merită principele Radu Duda un vot, pentru că, în ultima legislatură, Traian Băsescu nu a făcut altceva decât să se ocupe de propăşirea PD-L, partid pe care, de altfel, îl şi conduce din umbră.