Ard la buzunare

Suceava ar putea concura cu succes în topul celor mai scumpe pieţe agroalimentare din ţară. Deşi suntem în plin sezon, legumele şi fructele se vând la preţuri de îţi pierzi instantaneu pofta. Se întâmplă şi celor cu dare de mână, ca să nu mai pomenim de cei cu venituri neîndestulătoare. Umili, perindându-se pe la tarabe, cu nod în gât, cumpără doar câte puţin din ceea ce îşi pot permite. Nu este de tăgăduit, agricultorii veritabili cheltuiesc mult, muncesc din greu, meritându-şi cu prisosinţă banii. O parte a lor ocupă pieţele chiar şi de zeci de ani, de te miri de unde atâta producţie. Nu poţi să nu te întrebi cui şi cum primăriile acordă obligatoriile certificate de producător. Sau dacă suprafeţele cultivate susţin prezenţa zilnică a acestora cu larga varietate de produse expuse. O categorie aparte este cea a comercianţilor, a celor care mereu ştiu să se „învârtească”. De regulă, ei se aprovizionează din angro, iar mai apoi vând în pieţe, la preţuri duble sau triple. Bârfitorii cred că unii ar aduce marfă până şi din promoţiile de la supermarketul din preajmă. Cât de corecte sunt asemenea practici, sunt oare fiscalizaţi „întreprinzătorii” cu pricina? Verifică vreo instituţie a statului dacă respectivul comerţ este loial din perspectivă concurenţială? Se îngrijeşte cineva ca nu cumva speculanţii să facă legea pe piaţă, forţând ţinerea ridicată a ştachetei? Oricum, vânzările nu mai sunt cele altădată, ci unele pe măsura puterii de cumpărare prăbuşite. Kilogramul de ardei pentru o mâncărică te arde la buzunare, costând nu mai puţin de 10 lei. Samsarii oferă producătorilor din sud doar 2 lei pe kilogramul de roşii, la vânzare acesta ajungând tot cu 10 lei. Din lipsă de cerere, pe câmp legumele neculese se strică în soare, iar cultivatorii îşi plâng de milă. Dincolo, la închiderea pieţelor, mari cantităţi de fructe şi legume alterate sfârşesc în tomberoane. Într-o zonă defavorizată, la pragul sărăciei, o astfel de risipă alimentară nu poate fi decât condamnabilă. Din păcate, potrivit specialiştilor, la orizont nici că se întrevăd vremuri mai bune. Canicula şi seceta vor fi urmate de penurie, când, neavând altă cale,  preţurile vor sălta şi mai mult.