Termica Suceava a evitat la „mustaţă” falimentul  

·        În cazul în care nu ar cumpărat şi „stins” certificatele de emisie de dioxid de carbon, firma risca penalităţi de 30,6 de milioane de euro, ceea ar fi însemnat intrarea în faliment.

·        Parte dintre certificate au fost plătite cu banii viraţi de autorităţile municipale, în contul aportului acestora din urmă la majorarea capitalului social al Termica, neprecizându-se că respectiva sumă ar fi trebuit să ajungă la concediaţii colectiv.  

·        „Cei 5,4 milioane de lei tot nu ar fi ajuns la salariaţii îndreptăţiţi să primească plăţi compensatorii, deoarece Termica putea fi executată silit pentru nerespectarea  prevederilor legale privind emisiile de dioxid de carbon”, a evidenţiat directorul general al Termica, Ovidiu Dumitrescu.

Conducerea societăţii de termificare Termica Suceava  recunoaşte că dat pe certificate de emisii de dioxid de carbon o importantă sumă de bani care, potenţial, ar fi putut fi orientată înspre achitarea salariilor compensatorii a disponibilizaţilor de la operatorul din Lunca Sucevei. Directorul general Ovidiu Dumitrescu declară că decizia a fost îndelung dezbătută în Consiliul de Administraţie al Termica, că aceasta a fost luată după consultarea juriştilor şi specialiştilor firmei şi aprobată de Adunarea Generală a Acţionarilor, alternativa neputând fi alta decât cea a falimentului. „Am zis că am luat o hotărâre bună, pentru că ne-am protejat inclusiv salariaţii. Cei care lucrează vor avea, în continuare, unde munci, iar cei care pleacă îşi vor primi drepturile. În cazul în care mergeam în faliment, nu se mai puteam plăti salariile compensatorii, existând doar varianta plăţii de la bugetul de stat, conform HG nr.200, a 3 salarii medii pe economie”, reliefează Dumitrescu. Şeful producătorului, furnizorului şi distribuitorului de agent termic  relatează că, deoarece se afla în mare nevoie financiară, în primăvara lui 2012, Termica a vândut certificatele CO2 aferente perioadei cu pricina şi a plătit cărbunele consumat în sezonul rece 2011-2012. Conform legislaţiei specifice, la încheierea anului 2012, până pe 30 aprilie 2013, Termica era obligată să predea 306.000 de certificate aferente funcţionării din anul anterior.  Aşa se face că firma de termificare, la care unic acţionar este municipiul Suceava, s-a văzut obligată să dea 5,4 milioane de lei, din banii primiţi de la Primărie,  pentru a cumpăra certificatele pe care le-a înstrăinat în primăvara lui 2012. Conducerea unităţii susţine că aşa zisa afacere a fost una profitabilă, din moment ce vânzarea s-a făcut cu aproximativ 9 milioane de lei, iar recuperarea lor a costat doar 5,4 milioane de lei. O parte dintre certificate au fost plătite cu banii viraţi de autorităţile municipale sucevene, cu titlul de aport la capitalul social, în hotărârea de Consiliu Local privind majorarea acestuia nefăcându-se nicio referire la destinaţia fondurilor în cauză. Banii erau prevăzuţi pentru echilibrarea situaţiei economico-finaciare a Termica, neprecizându-se nicăieri că aceştia trebuie să ajungă, obligatoriu, la concediaţii colectiv. Respectivele certificate sunt urmărite într-un registru european de evidenţă, legislaţia românească în domeniu fiind o transpunere a celei din Uniunea Europeană, neîndeplinirea obligaţiilor atrăgând drastice sancţiuni.

·                                      Nerespectarea prevederilor legale privind emisiile de CO2 ar fi dus la închiderea CT2, sucevenii rămânând fără apă caldă.   

Acestea pot merge de la ridicarea autorizaţiei de emisie CO2, a celei pe linie de mediu, cât şi a autorizaţiei de funcţionare a societăţii. Aceasta ar fi însemnat ca, de la 1 mai 2013, centrala pe hidrocarburi CT2 să fi fost închisă, situaţie în care apa caldă nu ar mai fi ajuns în apartamentele sucevenilor, lucrătorii firmei nu şi-ar mai fi luat salariile, iar concediaţii colectiv nu ar mai fi avut parte de plăţile compensatorii. Pe de altă parte, pentru fiecare certificat nepredat se percepe o amendă de 100 de euro, ceea ce ar fi presupus ca societatea de termificare să fie obligată la penalităţi totale de 30,6 de milioane de euro, circa 136 de milioane de lei, bani care ar fi mers la Administraţia Fondului pentru Mediu. În aceste circumstanţe, bugetul consolidat al statului ar fi devenit primul, şi cel mai mare creditor al Termica, întrucât scadenţa certificatelor CO2 a intervenit la 1 mai, iar insolvenţa generală a Termica a fost declarată pe 18 iunie.

Mai mult decât niciodată, în 2013 Primăria a virat sume importante către producătorul, distribuitorul şi furnizorul de agent termic, circa 30 de milioane de lei, însă volumul mare al subvenţiilor este o consecinţă a modului cum s-a precedat în anii anteriori, în care valoarea achitată a acestora s-a situat sub ceea ce ar fi fost de dorit. „Neachitarea certificatelor ar fi însemnat, într-adevăr, o stingere a datoriei către furnizorul de huilă Unicom Holding, însă cei 5,4 milioane de lei tot nu ar fi ajuns la salariaţii îndreptăţiţi să primească plăţi compensatorii, deoarece Termica putea fi executată silit pentru nerespectarea  prevederilor legale privind emisiile de dioxid de carbon”, a evidenţiat directorul general al Termica, Ovidiu Dumitrescu.  Certificate pentru emisii de gaze cu efect de seră sunt o formă de încurajare a investiţiilor care duc la reducerea emisiilor de dioxid de carbon CO2, respectiv un mod de penalizare a operatorilor care nu respectă legislaţia referitoare la acestea. Sumele încasate din comercializarea certificatelor sunt investite în capacităţi de producţie cu randamente ridicate, sisteme de transport cu pierderi mici etc. Potrivit Protocolului de la Kyoto, poluatorii cu CO2 din ţările semnatare au primit un anumit număr de certificate, cu obligaţia ca, la sfârşitul fiecărei etape de funcţionare, respectiv la finele anului, să predea certificatele utilizate. Aceasta întrucât, la fiecare tonă de CO2 emisă în atmosferă, se alocă şi se predă un certificat primit şi care poate fi asimilat unui împrumut gratuit. Procedură este de natură să stimuleze creşterea randamentului instalaţiilor sau reducerea consumului, astfel încât combustibilul consumat să fie în cantităţii cât mai mici, iar certificatele rămase să poată lua calea comercializării şi folosirii, în scopurile amintite, a veniturilor realizate.