Corneliu Vadim Tudor a dus PRM într-o zonă marginală a politicii româneşti

·        interviu cu Gheorghe Acatrinei, preşedintele organizaţiei judeţene Suceava a Pardului România Mare.  

Cum s-a ajuns, după atâţia ani, la decizia de revocare din funcţia de preşedinte a lui Corneliu Vadim Tudor? 

Revocarea lui Corneliu Vadim Tudor din fruntea PRM, la plenara Consiliului Naţional a reprezentat singura soluţie de salvare a unui partid cu doctrină naţională clară, în condiţiile în care, prin comportamentul său, rupt de realitate, „tribunul” a reuşit „performanţa” să ducă PRM într-o zonă marginală a politicii româneşti, formaţiunea nemaintrând în Parlament. Partidul scăzuse alarmant în sondajele de opinie, direcţia acestuia devenise haotică, iar culoarul naţionalist rămăsese ocupat de către un lider care prefera emisiunile mondene, situaţie care convenea de minune adversarilor politici.

Totuşi, au existat şi vremuri de glorie pentru Pentru Partidul România Mare.

Evoluţia fantastică a PRM s-a datorat, în primul rând, elementului organizatoric, oamenilor puternici şi competenţi, care au rezistat mulţi ani în prejma lui Vadim Tudor, chiar dacă au trebuit să îi suporte acestuia abuzurile şi excesele. Organizarea puternică a filialelor a contat în mod decisiv. Acestea erau structuri puternice, viabile, cu posibilităţi de reacţie, care au tras partidul după ele. Toate municipiile şi oraşele, precum şi peste 80% din comune, aveau filiale PRM. Dacă ar fi contat liderul, ar fi trebuit ca, la fel ca în 2008, şi în 2012, PRM să ajungă fără probleme în Parlament. Nu s-a întâmplat acest lucru şi se pune problema dacă nu cumva PRM a ajuns un partid cu multe filiale fictive, existente doar evidenţa şi în imaginaţia lui Corneliu Vadim Tudor. De altfel, membrii Consiliului Naţional au cerut organizaţiilor judeţene ca la Congresul extraordinar al PRM, de la finele acestei luni, să vină cu situaţia concretă a membrilor din fiecare judeţ. Din păcate, în vara lui 2013, Partidul România Mare nu mai are filiale în multe dintre judeţele ţării, lucru de neconceput pentru o formaţiune care mai visează la guvernare.                  

Cum a fost posibil ca, un partid care, în anul 2000, să obţină 25% din voturi, acum să ajungă la categoria „şi altele”?

După intrările din Parlament din anii 1996, 2000 şi 2004, a început declinul. Comportamentul dictatorial al lui Vadim Tudor, care nu accepta ca vreun lider central sau local să îi conteste vreo decizie, oricât de discreţionar ar fi fost luată, a avut un efect de bumerang  asupra partidului. În aceste condiţii, lideri importanţi ai formaţiunii, precum Corneliu Ciontu, Alexandru Ciocîlteu, Nicolae Vsilescu, Daniel Ionescu, Bogdan Catargiu, William Brânză, Dănuţ Liga, Sever Meşca, Dumitru Puzdrea au părăsit partidul. Conferinţele de presă săptămânale începuseră să fie tot mai rare, iar în ultimii ani au lipsit cu desăvârşire. Poziţia PRM faţă de problemele importante ale României se lăsau aşteptate, iar dacă luăm în calcul şi pactizarea  ruşinoasă a lui Vadim Tudor cu Traian Băsescu, la referendumul pentru suspendarea acestuia din umră, în 2012, aceste poziţii au fost chiar împotriva intereselor electoratului.

Speraţi într-o revenire a PRM pe prima scenă politică a României?       

Trebuie să fie foarte limpede: mişcarea de renaştere a PRM şi reaşezarea în matca sa firească vor avea loc. Însă acestea nu îi au în vedere şi pe cei  care au plecat în mod samavolnic din partid, părăsindu-l în momente grele. Facem o delimitare faţă de oportunişti, de cei care s-au lăsat ademeniţi de alte formaţiuni, şi care nu au abandonat Partidul România Mare doar din cauza persecuţiilor lui Corneliu Vadim Tudor, asa cum ar fi invocat. La Congresul Partidului România Mare, din 27 iulie, ne-am propus să aducem elemente de noutate în conducerea formaţiunii. Există oameni care merită toată stima şi respectul nostru, precum fostul vicepreşedinte Corneliu Ciontu, care a fost cel mai „lovit” de către Vadim Tudor. Ne punem la bătaie tot ceea ce putem, pentru a renaşte partidul, pentru ca acesta să ajungă ceea ce a fost în anul 2000, când am avut  121 de parlamentari. Şi nu doar atât. Partidul România Mare vrea să ajungă la putere, însă fără Corneliu Vadim Tudor!