Blestemul pământului

• În ciuda ameninţărilor cu amenda de 400 de lei, subvenţiilor mici, dar şi a preţurilor exorbitante la lucrările mecanizate şi pesticide, ţăranii continuă să-şi muncească terenurile primite înapoi după Revoluţie

• „Când am să mor, vreau să las pământul moştenire copiilor, apoi ei vor face ce vor vrea cu el”, ne-a spus unele dintre mulţii săteni aflaţi într-o asemenea situaţie

• Totuşi, există şi mulţi proprietari care renunţă la dreptul lor, preţul de vânzare-achiziţionare a unui hectar de teren agricol ajungând şi până la 2000 de euro

• În evidenţa DADR se află 23 de forme asociative din sectorul vegetal, 8 asociaţii din domeniul pomicol şi 10 grupuri de producători, acestea înmulţindu-se după 2000 şi intrarea României în UE

De la nivel înalt se vehiculează, de o bucată de vreme, posibilitatea introducerii unei sancţiuni de 400 de lei pentru fiecare hectar de teren nelucrat. Discuţiile pe această temă nu prea fac valuri în teritoriu, deoarece se crede că nicio formaţiune politică nu va risca să ia o asemenea măsură nepoluară. Aceasta pentru că deja ştiut este faptul că electoratul rural este cel care se prezintă în proporţie covârşitoare la urne. „Niciun partid politic nu va face lucru acesta, ca să îşi piardă voturile de la ţară”, crede Vasile Tofan, specialist în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava. Oficialul DADR evidenţiază că încă din 1991, Legea nr.18 a fondului funciar prevedea că terenul lăsat de izbelişte poate fi confiscat de stat. Însă, în cele două decenii care au trecut de atunci, din aceleaşi raţiuni politice nu a fost întâlnit nici măcar un caz de asemenea natură. Pe de altă parte, nici ceea ce se numeşte generic „stat” şi nici operatorii din agricultură nu ar fi putut face mare lucru cu suprafeţe foarte mici şi disparate ici şi colo. „Dacă ar fi vorba despre terenuri comasate, statul le-ar putea concesiona, însă cine vine să ia câte 30-50 de ari ici şi colo?”, se întreabă retoric interlocutorul nostru. Tofan susţine că Guvernul ar trebui să ia alte măsuri care să-i determine pe săteni să-şi dea terenurile în arendă, iar pe cei interesaţi să preia terenuri cât mai multe de la agricultori. Un prim demers de acest gen a fost acordarea unei rente viagere pentru vârstnicii care îşi vând sau îşi dau suprafeţele către arendaşi. Măsura fost legiferată în 2005, pe vremea ministeriatului lui Gheorghe Flutur la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, însă la aceasta s-a renunţat. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2010, Biroul Judeţean de Rentă Viageră Agricolă Suceava nu a mai primit noi dosare de acordare a rentei viagere agricole. Decizia s-a luat în baza unei adrese a Oficiului Naţional de Rentă Viageră Agricolă, conform prevederilor Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, în viziunea organismelor comunitare această facilitate fiind considerată ajutor de stat. „Cei în drept ar putea să gândească alte modalităţi de a stimula pe sătenii cu pământ să-l dea în asociaţie, în arendă, să îl vândă sau să facă altceva cu acesta. Pot fi luate măsuri de genul rentei viagere agricole, dar la care de anul trecut nu se mai primesc noi dosare”, reliefează Vasile Tofan. Responsabilul din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală relevă că „zvonistica” despre introducerea amenzii de 400 de lei pe terenul abandonat nu a avut ca urmare o creştere a tranzacţiilor cu terenuri agricole. DADR nu are atribuţii în a ţine o astfel de evidenţă, dar până la începutul lui 2010 întocmea, în baza datelor trimise de primării, se întocmea o situaţie a vânzării-cumpărării de suprafeţe cu destinaţie agricolă, precum cu preţul mediu la care se făcea schimbul. Astfel, în ceea ce priveşte extravilanul localităţilor, în 2009, comparativ cu 2008, numărul înstrăinărilor a crescut de la 391 la 405, suprafaţa vizată sporind, de asemenea, de la 202 hectare la 262 de hectare. Dacă în anul 2008 valoarea totală a mişcărilor terenurilor cu folosinţă agricolă s-a ridicat la 808 mii lei, cu o medie de 4 mii de lei pe hectar, în 2009, la un preţ mediu la hectar de 3,52 mii lei, volumul tranzacţiilor a însumat 922 mii lei.

• În agricultura suceveană au investit germani, americani, irlandezi, austrieci şi ucraineni, pământ în judeţ având şi o asociaţie a prinţului Charles al Marii Britanii

Preţurile respective sunt considerate nerealiste, deoarece, pentru a evita plata unor taxe notariale mari, părţile evită să declare adevărata valoare a tranzacţiilor. La fel, multe dintre acestea din urmă au loc fără a se întocmi documentele legale de rigoare sau în baza unor acte scrise de mână. Vasile Tofan evidenţiază că, totuşi, în judeţ, sunt evidente şi tendinţe vizibile de concentrare a terenurilor, principalele zone cu asociaţii şi societăţi agricole din domeniul vegetal fiind Drăguşeni, Fântâna Mare, Spătăreşti, Rădăşeni, Moara, Plopeni, Zvoriştea, Pătrăuţi, Negostina, Bălcăuţi, Rădăuţi, Dorneşti, Sinăuţi, Muşeniţa, Frătăuţi, multe şi cu investitori, germani, americani, irlandezi, austrieci, ucraineni. De asemenea, pământ în judeţ are şi o asociaţie a prinţului Charles al Marii Britanii. Cât despre aceste forme organizatorice din agricultură – care lucrează cel puţin câteva sute de hectare - preţul de vânzare-achiziţionare a unui hectar de teren a ajuns şi până la 2000 de euro, preţ depinzând de fertilitatea solului, amplasarea „solei” respective, precum şi ieşirea acesteia la o cale corespunzătoare de acces. „Noi primeam informări de la comune, de la inginerii noştri, însă mulţi au fost concediaţi anul trecut. Normal, secretarii de la primării ar trebui să aibă o evidenţă de acest fel, însă se fac şi tranzacţii fără documente sau cu acte de mână”, arată Vasile Tofan, adăugând că şi Oficiul Judeţean Cadastru şi Publicitatea Imobiliară ar putea oferi o asemenea imagine, întrucât instituţia respectivă face intabulări şi eliberează extrase de carte funciară. Conform acestuia, în evidenţa DADR se află 23 de forme asociative din sectorul vegetal, 8 asociaţii din domeniul pomicol şi 10 grupuri de producători.

• Mulţi dintre arendaşi au luat ţeapă, însă făcându-se agricultură intensivă şi aplicându-se tehnologii performante se obţinând şi rezultate pe măsură

Vasile Tofan consideră că luarea în arendă a terenurilor, apărută după 1990 şi în dezvoltare odată cu intrarea României în UE şi acordarea subvenţiilor specifice - poate fi rentabilă pentru preluatori, întrucât aceştia fac agricultură intensivă, aplică tehnologii performante, obţinând şi rezultate pe măsură. În aceste condiţii, mulţumiţi vor fi şi partenerii investitorilor. „Dacă iei pământul, investeşti în el, îl lucrezi cum trebuie, iar pământul îţi dă înapoi. Este de unde să înfiinţezi şi culturile, să faci lucrările, să recoltezi, să dai la oameni şi să-ţi mai rămână şi ţie”, relevă specialistul DADR. Acesta arată că în judeţul Suceava există şi zone în care formele de concentrare a terenurilor nu au nicidecum succes şi aceasta în mare parte şi din cauza oamenilor, care „sunt mai ciufuţi”. În alte locuri, unii dintre cei care au luat suprafeţe în arendă s-au trezit că - după o vară de muncă - proprietarii au venit la recoltă de-a gata, luându-le produsele şi ducându-le direct în hambare. Chiar dacă între părţi existau contracte de arendare, mulţi dintre arendaşi s-au lăsat păgubaşi, procesele în instanţă fiind îndelungate şi costisitoare. Nu lipsesc nici situaţiile anecdotice, dar la fel de nefericite - precum cea de la Dumbrăveni - în care un investitor în cultura de legume s-a dus unde a văzut cu ochii, după ce localnicii i-au furat sistematic producţia. Pe motiv că nu a avut rezultatele scontate, a renunţat la afacere şi un agricultor de calibru din zona Siminicea. O piedică în calea concentrării terenurilor o constituie şi neieşirea din indiviziune a moştenitorilor proprietarilor de drept, actele de arendare sau vânzare-cumpărare trebuind a fi întocmite cu fiecare dintre aceştia din urmă. Mai mult, intabularea, obţinerea titlurilor de proprietate şi extraselor de carte funciară sunt destul de costisitoare, mulţi dintre noii deţinători renunţând să mai facă respectivele demersuri. „De multe ori terenul care se pretează la vânzare nu are proprietar. Acesta a decedat, moştenitorii nu au făcut ieşirea din indiviziune, iar operaţiunile necesare ajung să coste şi până la 20 de milioane de lei vechi”, a declarat Vasile Tofan.

• Paradoxal, criza a dus la creşterea tranzacţiilor cu terenuri şi construcţii

Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are o situaţie exhaustivă şi completă a tranzacţiilor cu terenuri agricole din extravilanul localităţilor. Directorul executiv Romică Andreica relevă, potrivit Legii, un teren nu poate fi înstrăinat decât dacă mai întâi este intabulat. Operaţiunea este considerată singura „portiţă” de întocmire a unui „cadastru” actualizat pertinent, corect şi transparent, interlocutorul nostru recunoscând că, „în rest, cadastrul este o formulă aleatorie, la care cineva recurge doar la nevoie”. Întrucât înstrăinările de teren prin arendă nu presupun prezentarea unui extras de carte funciară, OCPI nu are o evidenţă în acest sens. Unicul reper în ceea ce priveşte mişcarea terenurilor o constituie prima intabulare, pentru care nu se percepe niciun fel de taxă şi la care, de regulă, proprietarii sunt mai deschişi. „Referitor la terenuri şi suprafeţe din extravilan, noi nu înregistrăm decât tranzacţia, nu şi suprafaţa. De asemenea, în cazul terenurilor nu se face o însumare separată în programul de la cartea funciară”, subliniază Andreica, oprindu-se asupra numărului total al tranzacţiilor de înstrăinare a imobilelor, atât construcţii, cât şi terenuri. Astfel, dacă în 2009, Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a consemnat 16.417 de înregistrări, anul trecut acestea din urmă au ajuns la 17.346, fiind cu 923 mai multe. Cele mai multe tranzacţii au avut loc în zonele Suceava, 6937 în 2010, comparativ cu 6119 în 2009; Rădăuţi, 4377 faţă de 4361; Cîmpulung Moldovenesc, 1298 faţă de 946; Vatra Dornei, 1038 faţă de 1026. Scăderi ale numărului tranzacţiilor au fost înregistrate în zonele Fălticeni, de la 2775 la 2564 şi la Gura Humorului, de la 1190 la 1132. Romică Andreica arată că, deşi per total numărul de înstrăinări a crescut, încasările instituţiei s-au diminuat, fie din cauza unor scutiri de taxe, fie ca urmare a faptului că preţurile de vânzare-cumpărare au fost mai mici. „În 2010 au mai scăzut preţurile fiind, criză economică. Pe de altă parte, creşterea numerică a tranzacţiilor cu terenuri poate fi explicată şi prin aceea că a fost schimbat modul de acordare a subvenţiilor din agricultură, terenul trebuind a fi intabulat, pentru a se putea face dovada proprietăţii”, relevă şeful OJCPI. Romică Andreica susţine că în 2010, raportat la anul anterior, un salt a cunoscut şi numărul de titluri de proprietate eliberate pentru terenurile agricole. Fenomenul este pus pe seama impulsionării, de către prefectul Sorin Arcadie Popescu a activităţii Comisiei judeţene pentru constituirea şi reconstituirea dreptului de proprietate. De asemenea, fără titlul de proprietate nu se pate proceda la prima intabulare. Directorul executiv al Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară respinge unele acuze potrivit cărora taxele de practicate de instituţia pe care o conduce sunt prohibitive, punând în vedere că ponderea costurilor revine operatorilor autorizaţi privaţi care fac măsurătorile şi celelalte demersuri premergătoare. „Avem foarte mari necazuri cu cetăţenii care spun că este prea scump. Dacă la noi taxa este de 120 de lei, iar pentru procedura de urgenţă de până la 480 de lei, grosul îl ia autorizatul care face măsurătorile şi documentaţia. La instituţia noastră taxele nu s-au mărit de acum 3 ani, dimpotrivă, au apărut gratuităţile, iar altele au fost anulate”, explică Romică Andreica.

• De ce ar mai lucra cineva terenul, când subvenţiile se dau şi pentru suprafeţele abandonate?

Abandonarea şi lăsarea în paragină a terenurilor dă bătăi de cap Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură(APIA) Suceava. Reglementările europene prevăd că agricultorii pot beneficia de subvenţii şi pentru suprafeţele nelucrate, însă doar cu îndeplinirea unor condiţii stricte, prevederi transpuse şi în legislaţia românească. Directorul executiv al instituţiei sucevene, Angela Coroluecă spune că, în această perioadă, la 650 de fermieri, cu 941 de parcele abandonate şi în suprafaţă totală de peste 766 de hectare, se fac controale în vederea identificării agricultorilor care nu respectă condiţiile în cauză . Coroluecă precizează că bunele condiţii agricole şi de mediu sunt obligatorii pentru toţi utilizatorii de terenuri agricole care solicită sprijin pe suprafaţă din fonduri europene sau din bugetul naţional. „Aceste condiţii trebuie respectate pe toate parcelele agricole din cadrul exploataţiei, inclusiv pe cele neeligibile. Potrivit reglementărilor în vigoare, nerespectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu atrage sancţionarea fermierilor care au solicitat sprijin financiar pe suprafaţă, prin aplicarea unei reduceri la plată din suma cuvenită”, relevă şeful APIA. Astfel, pe timpul iernii terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puţin 20% din suprafaţa arabilă totală a fermei. Pentru a păstra terenul arabil nelucrat în bune condiţii, acesta va fi semănat cu plante anuale sau perene, fiind interzisă prezenţa buruienilor.

• Ţăranii se încăpăţânează să-şi muncească pământul, dar pentru a avea ce lăsa moştenire urmaşilor

De la an la an, suprafeţele tot mai întinse de terenuri arabile nu mai sunt însămânţate. Conform unei statistici a DADR de la începutul anului trecut, în 2007, în judeţul Suceava, au rămas nelucrate 446 de hectare de suprafeţe arabile, în 2008 - 2751 de hectare, iar în 2009 s-a ajuns la 4798 de hectare. Într-o şedinţă a Colegiului prefectural din toamnă, la solicitarea prefectului Sorin Arcadie Popescu, un oficial al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală ar fi avansat ca nelucrată, în 2010, circa 5% din suprafaţa arabilă, ceea ce ar însemna aproximativ 9000 de hectare. Vina este dată pe îmbătrânirea populaţiei, moştenitorii de la oraş neîntorcându-se la ţară, la munca pământului. Totodată, tinerii au plecat la muncă în străinătate, lipsa de interes pentru cultivarea pământului fiind şi o consecinţă a preţurilor mari la lucrările agricole, seminţe, erbicide, insecticide, combustibil, dar şi a subvenţiilor mici şi mereu în întârziere. Cât despre agricultorii de rând, amenda de 400 de lei pentru nelucrarea terenului este mai mult decât o veste proastă. Aceştia spun că respectiva sancţiune este aproximativ egală cu subvenţia europeană care se acordă de la Uniunea Europeană şi care este total insuficientă în raport cu cheltuielile. Micii gospodari proprietari se plâng că lucrările mecanizate sunt scumpe şi că vor fi şi mai costisitoare odată cu creşterea preţului motorinei. De asemenea, peste posibilităţile sunt preţurile la seminţele certificate şi pesticide, motiv din care ţăranii se văd siliţi să facă agricultură tot mai proastă şi doar pentru consumul propriu. Deoarece nu mai obţin aproape nimic pentru piaţă, sătenii sunt obligaţi să „investească” în pământ până şi banii din pensii. Chiar şi în aceste circumstanţe vitrege, mulţi dintre ei, în ciuda vârstei înaintate, se încăpăţânează să continue să-şi muncească pământul pentru care s-au judecat multă vreme după Revoluţie. „Când am să mor, vreau să-l las moştenire copiilor, apoi ei vor face ce vor vrea cu el”, ne-a spus unele dintre mulţi ţărani aflaţi într-o asemenea situaţie.