2 februarie - Ziua mondială a zonelor umede
Suceava, judeţ renumit pentru tinoave, zone umede atipice
• Cele mai cunoscute sunt tinovul Găina-Lucina, precum şi cele Poiana Stampei, Şaru Dornei şi Româneşti
Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, a fost semnată la Ramsar, în Iran, în 1971 şi a stabilit data de 2 februarie drept Ziua mondială a zonelor umede. Acesta este printre primele convenţii referitoare la conservarea patrimoniului natural, document fiind ratificat de România prin Legea nr. 5/1991. În 2011 - Anul internaţional al pădurii - marcarea acestei zile are ca slogan “Pădurile – vitale pentru rezerva de apă şi zonele umede”. Zonele umede cele mai cunoscute din judeţul Suceava sunt situate de-a lungul principalelor cursuri de apă, respectiv cele de pe lângă acumulările de la Rogojeşti şi Bucecea(de pe Siret), precum şi de la Moara şi Fălticeni(de pe Şomuzu Mare). Una dintre pădurile din zonele umede reprezentative ale judeţului este Rezervaţia forestieră de la Zamostea-Luncă, aflată pe malul drept al râului Siret, la 12 km nord de drumul naţional 29A Suceava-Dorohoi. Dintre speciile lemnoase caracteristice acesteia, se remarcă stejarul şi carpenul, iar frecvent întâlniţi teiul fiind cireşul sălbatic paltinul de câmp şi plopul tremurător.
În zona de munte se întâlneşte ecobiomul mlaştinilor format din ecosisteme acvatice generatoare de turbă. Pe teritoriul judeţului Suceava se regăsesc şi zone umede „atipice”, aşa numitele tinoave sau turbării, plasate în zona montană. Cele mai cunoscute sunt Tinovul Găina-Lucina, Tinovul Poiana Stampei, Tinovul Şaru Dornei şi Tinovul de la Româneşti. O caracteristică a Tinovului Găina-Lucina sunt tufele de mesteacăn de la limita sudică a arealului, care cresc pe un strat gros de turbă cu muşchi de tip arctic, asociate şi cu merişor şi afin negru. Pe numeroasele ramuri uscate de dezvoltă lichenul. Desişul este invadat de pin silvestru şi tufe de sălcii de mlaştină, iar la marginea dinspre vest, de exemplare de mesteceni pufoşi. Zonele umede sunt importante, deoarece sunt leagăne ale diversităţii biologice, care cuprind populaţii numeroase de păsări, mamifere, reptile, amfibieni, peşti şi nevertebrate. „Importanţa zonelor umede rezidă si din faptul că acestea se comportă ca nişte uriaşe filtre de apă, asigurând o apă potabilă pentru necesarul de zi cu zi al populaţiei”, se arată într-un comunicat al Agenţiei pentru Protecţia Mediului, semnat de directorul executiv, Iluţă Cocriş.