Doar două localităţi din judeţul Suceava şi-au amenajat reţele de canalizare în ultimii 6 ani

• Judeţul este sub media naţională atât la conectarea la reţelele de canalizare, cât şi la staţii de epurare a apelor uzate
• Pe fondul dezvoltării zonelor urbane există riscul evacuările de apă neepurate în emisarii naturali

Într-un interval de 6 ani, lungimea simplă a conductelor de canalizare din judeţul Suceava s-a extins cu 131,9 km, ajungând, în 2019, la un total de 1.058 km. Potrivit Raportului privind starea mediului în 2020 al Agenţiei pentru Protecţia Mediului, dacă în 2014, din cele 114 unităţi administrativ-teritoriale 50 aveau instalaţii de canalizare publică, în anul la care facem referire numărul acestora crescuse la 52. „Se observă faptul că, în perioada 2014-2019, lungimea simplă reţelelor de canalizare a crescut doar cu 14,1%, numărul de localităţi cu canalizare publică din judeţul Suceava - acelaşi ca şi în anul 2018 -, reprezentând 45,6% din numărul total de 114 unităţi administrativ-teritoriale”, se subliniază în Raportul instituţiei de mediu sucevene. De precizat este că directivele europene impun statelor membre să asigure sisteme de colectare şi epurare secundară pentru toate aglomerările cu peste 2.000 de locuitori echivalenţi, localităţi cu evacuare directă în resursele de apă.  De asemenea, obligatorie este amenajarea de sisteme de colectare şi epurare terţiară pentru toate aglomerările cu peste 10.000 de locuitori echivalenţi, cu evacuare în resursele de apă considerate zone sensibile. „În ceea ce priveşte nivelul de conectare la reţelele de canalizare şi staţii de epurare a apelor uzate, judeţul Suceava este sub media naţională” evidenţiază sursa citată. Conform analizei dată publicităţii de către Agenţia pentru Protecţia Mediului, deşi încărcarea cu poluanţi a apelor uzate s-a redus substanţial în anii de după aderarea României la UE, evacuările urbane continuă să aibă cel mai mare impact asupra calităţii apelor de suprafaţă, în special în ceea ce priveşte poluarea cu substanţe organice. Poluarea respectivelor ape este urmare a ratei reduse de racordare a populaţiei la sistemele de colectare şi epurare; funcţionării necorespunzătoare a staţiilor de epurare, cât şi managementului deficitar al nămolurilor produse în respectivele staţii. Totodată, o cauză o reprezintă şi dezvoltarea zonelor urbane, fără a se asigura şi dotarea cu sisteme şi instalaţii de alimentare cu apă şi de canalizare, care „se reflectă, apoi, în evacuările de apă neepurate în emisarii naturali, ceea ce duce la o protecţie insuficientă a resurselor de apă”.