Vasile Cerlincă: Am fost contemporan cu Corneliu Vadim Tudor

O lume întreagă se prăbuşea, pentru Vasile Cerlincă, la moartea idolului său politic, Corneliu Vadim Tudor. Evenimentul avea să lovească dur şi ireversibil în ierarhia de valori a acestuia, lăsându-l descumpănit şi aproape paralizat emoţional. „Pentru mine, 14 septembrie 2015 este cea mai tristă zi din viaţa mea. În acea zi de mare sărbătoare, Înălţarea Sfintei Cruci, a trecut în veşnicie mentorul meu drag, Corneliu Vadim Tudor”, spune semnatarul volumului de scrisori şi articole „Am fost contemporan cu Corneliu Vadim Tudor”, scos, zilele trecute, la Editura „Muşatinii” din Suceava, aceasta fiind cea de-a şaptea carte a autorului. „Catastrofa producându-se”, Cerlincă întrezărea implacabile ameninţări la adresa patriotismului şi naţionalismului româneşti, deoarece „Vadim nu va putea fi vreodată egalat, nicidecum depăşit”. Pentru autor, Corneliu Vadim Tudor întruchipa pe mântuitorul neamului românesc, iar ca o declaraţie credinţă şi loialitate, în buzunarul de la piept purta, şi poartă permanent, „ca pe o icoană”, o fotografie în care este alături de mentorul său. Erijându-se în scut, Cerlincă nu permite nimănui să se ia de „adevăratul preşedinte al românilor”, iar atunci când îi „sărea ţandăra”, nu şovăia să „dea de pământ” cu agresorii, „acei politicieni mincinoşi”, „trădători”, „vânzători de ţară” - „oameni ai diavolului”. În scrisorile sale către Vadim, în articolele publicate în revistele „România Mare” şi „Tricolorul”, dar şi în cotidianul sucevean „Crai Nou, peremistul Vasile Cerlincă îi înfierează sistematic şi fără menajamente pe „arhanghelii” vieţii politice româneşti post-revoluţionare, pe aşa-zisele modele de moralitate ai partidelor de la putere, „care îşi bat joc fără milă de acest popor”. În 1993 Vasile Cerlincă a intrat în PRM. A pornit de jos, de la simplul membru de partid,  dar nu va uita niciodată ziua în care i s-a împlinit visul, dând mâna şi fiind alături de liderul PRM, „un adevărat patriot român”. Începând cu acele clipe, Vasile Cerlincă s-a predat necondiţionat Partidului România Mare şi preşedintelui Corneliu Vadim Tudor. A promovat repede, deţinând mai multe funcţii în organizaţia municipală Suceava şi în cea judeţeană, munca de partid făcându-i plăcere şi acaparându-l aproape în totalitate. Nu pregetă să se confeseze, îndatorat, recunoscând că Vadim Tudor l-a învăţat ce înseamnă să fii „om, creştin, ce sunt iubirea pentru aproape şi dragostea de familie, dar, mai presus de toate, ce este iubirea de neam şi de ţară”. De aceea, la dispariţia fulgerătoare a lui Corneliu Vadim Tudor, pe Vasile Cerlincă l-a cuprins disperarea, dar şi revolta. Nu putea să se împace cu această nedreptate, nu înţelegea cum pleacă la Domnul un „om aşa de bun, cinstit şi de luminat”, în timp ce Ţara rămânea pe mâna „şarlatanilor”. „Oamenii răi mor, pe oamenii buni îi ia Dumnezeu”, îl citează Cerlincă pe Vadim. Încetarea prematură din viaţă a acestuia îl face pe autorul nostru să intre pe terenul teoriilor conspiraţiei, neezitând în a avansa că de moartea inopinată a acestuia nu ar fi străine unele cercuri mafiote din ţară sau chiar din afară, care, prin venirea lui Vadim la preşedinţia României, şi-ar fi văzut ameninţate maleficele interese. „În toţi anii din urmă, până ce a murit, s-a luptat cu toţi politicienii corupţi, mafioţi, vânzători de ţară, i-a demascat şi a oprit unele privatizări frauduloase. S-a luptat de unul singur, iar duşmanii fiind mulţi, s-au hotărât să-i închidă gura şi, până la urmă, au reuşit. L-au băgat în pământ, pentru că nu era de acord cu ei, stricându-le afacerile necurate” subliniază autorul. Scrisorile şi articolele lui Vasile Cerlincă se constituie într-un veritabil manifest pentru ridicarea maselor celor săraci, umiliţi, împotriva „impostorilor” din politica dâmboviţeană. „Treziţi-vă!” îi îndemna Cerlincă pe români cu prilejul nenumăratelor runde de alegeri, însă, de fiecare dată, spre dezamăgirea sa, ascensiunea PRM şi al lui Vadim Tudor înspre sferele puterii, se frângea precum zborul lui Icar în înălţimile cerului. Însă sortită pieririi nu are cum să fie şi speranţa într-un viitor mai bun. Pentru că: „Dacă Vadim şi PRM au dispărut, patriotismul nu moare niciodată!”. „Oare cum ar fi arătat astăzi România dacă preşedintele ţării ar fi fost, pentru un mandat sau două, Corneliu Vadim Tudor?” se întreabă mereu Vasile Cerlincă. Din nefericire, nu va putea afla vreodată! „Am petrecut 23 de ani din viaţă alături de Vadim. La poarta casei mele am afişate fotografiile marelui patriot, stau de vorbă cu oamenii despre el, de ziua naşterii şi cea a trecerii la ceruri îl pomenesc în presa scrisă şi la televiziunile locale. Ocupă un loc central şi în volumul anterior, <Povestea vieţii mele>, iar cu toţii trebuie să ştie că aici, în Suceava, există un om care îi iubeşte şi îi poartă în suflet, deopotrivă, pe toţi întru Corneliu Vadim Tudor” arată Vasile Cerlincă.