Diminuare drastică a numărului
rentierilor viageri agricoli
În 2010, către 360 de rentieri din evidenţe, APIA plătea 61.000 de euro
Centrul Judeţean al Agenţiei de
Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) Suceava informează că, în urma
proceselor de vizare a carnetelor de rentier agricol şi de autorizare la plată, 
a început achitarea rentei viagere
agricole pentru anul 2025. Plata rentei
viagere agricole se face prin intermediul instituţiei sucevene, până cel târziu
pe 30 noiembrie 2026, prin mandat poştal sau virament bancar, în funcţie de opţiunea
beneficiarului. În situaţiile în care sumele virate sunt returnate din diverse
motive, APIA poate relua plata acestora în termen de maximum 3 ani de la data
limită de plată, lucru valabil inclusiv în cazul decesului rentierului,
beneficiari fiind moştenitorii legali, pe baza documentelor justificative
corespunzătoare. Astfel, nu mai târziu de 15 octombrie 2025, moştenitorii
rentierilor decedaţi pot solicita încasarea rentei viagere agricole calculate până
la momentul decesului. Cuantumul rentei viagere agricole este echivalentul în
lei a 100 de euro pe an pentru fiecare hectar de teren extravilan vândut,
respectiv contravaloarea a 50 de euro pe an, în cazul fiecărui hectar de teren
extravilan dat în arendă. Pe durata anului 2025, respectiv în perioada 1 martie-31
august, la Centrul Judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură
s-au vizat 83 de carnete pentru beneficiarii de rentă viageră agricolă, suma
autorizată la plată fiind de 101.711 de lei, respectiv echivalentul a 22.054 de
euro. În 2010, an în care Biroul Judeţean pentru Rentă Viageră Agricolă Suceava
a fost preluat de APIA, în evidenţe se aflau 360 de rentieri, aceştia primind,
pentru terenul înstrăinat sau cel dat în arendă, echivalentul unui total de
peste 61.000 de euro. Biroului Judeţean pentru Rentă Viageră Agricolă Suceava a
fost deschis în 2006, la acea dată rentierul agricol fiind „proprietarul în
vârstă de peste 62 de ani, care înstrăina prin acte între vii sau care da în
arendă o suprafaţă de cel mult 10 hectare de teren”. După exprimarea opţiunii
pentru vânzare sau darea în arendă, rentierul nu mai putea rămâne proprietar
decât pe o suprafaţă de maximum jumătate de hectar.
a început achitarea rentei viagere
agricole pentru anul 2025. Plata rentei
viagere agricole se face prin intermediul instituţiei sucevene, până cel târziu
pe 30 noiembrie 2026, prin mandat poştal sau virament bancar, în funcţie de opţiunea
beneficiarului. În situaţiile în care sumele virate sunt returnate din diverse
motive, APIA poate relua plata acestora în termen de maximum 3 ani de la data
limită de plată, lucru valabil inclusiv în cazul decesului rentierului,
beneficiari fiind moştenitorii legali, pe baza documentelor justificative
corespunzătoare. Astfel, nu mai târziu de 15 octombrie 2025, moştenitorii
rentierilor decedaţi pot solicita încasarea rentei viagere agricole calculate până
la momentul decesului. Cuantumul rentei viagere agricole este echivalentul în
lei a 100 de euro pe an pentru fiecare hectar de teren extravilan vândut,
respectiv contravaloarea a 50 de euro pe an, în cazul fiecărui hectar de teren
extravilan dat în arendă. Pe durata anului 2025, respectiv în perioada 1 martie-31
august, la Centrul Judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură
s-au vizat 83 de carnete pentru beneficiarii de rentă viageră agricolă, suma
autorizată la plată fiind de 101.711 de lei, respectiv echivalentul a 22.054 de
euro. În 2010, an în care Biroul Judeţean pentru Rentă Viageră Agricolă Suceava
a fost preluat de APIA, în evidenţe se aflau 360 de rentieri, aceştia primind,
pentru terenul înstrăinat sau cel dat în arendă, echivalentul unui total de
peste 61.000 de euro. Biroului Judeţean pentru Rentă Viageră Agricolă Suceava a
fost deschis în 2006, la acea dată rentierul agricol fiind „proprietarul în
vârstă de peste 62 de ani, care înstrăina prin acte între vii sau care da în
arendă o suprafaţă de cel mult 10 hectare de teren”. După exprimarea opţiunii
pentru vânzare sau darea în arendă, rentierul nu mai putea rămâne proprietar
decât pe o suprafaţă de maximum jumătate de hectar.
