Enterotoxiemia face victime în turmele de mioare 

> Într-o exploataţia  dintr-o localitate suceveană, 6 oi au murit peste noapte, altele 6 sunt sub tratament, pierderile provocate de boală ajungând şi la 30% din efective

> Vaccinarea, inclusiv cu rapel, este numai de competenţa specialistului, în cazul administrării de către fermier riscându-se ca răspunsul imun să nu fie obţinut

Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava trage un semnal de alarmă faţă de apariţia cazurilor de  enterotoxiemiei la ovine. Un focar al maladiei a fost semnalat până acum într-o fermă suceveană cu circa 250 de ovine, dr. Mihai Voloşeniuc, director executiv al DSVSA, informând că afectate sunt, în special, exemplarele de oi cele mai „arătoase”, mai bine hrănite. Boala are o evoluţie fulminantă, în faza pre-acută, într-un interval de 5-6 ore, animalele prăbuşindu-se pur şi simplu din picioare, şi zăcând până pier. În fază acută, fiind o afecţiune digestivă gravă, ovinele prezintă febră, diaree spumoasă, chiar şi sangvinolentă, iar tratamentul constă în administrarea de antibiotice, cel mai uzual fiind tetraciclina. Ca măsură de prevenire, recomandată este vaccinarea animalelor, cel mai bun moment fiind cel dinaintea fătărilor, astfel încât boala să nu fie transmisă la miei. Dr. Voloşeniuc atrage atenţia că vaccinul nu trebuie făcut de către făcut fermier, ci doar de medicul veterinar, deoarece, pentru a fi eficient, serul în cauză trebuie păstrat în condiţii speciale. Totodată, în perioada anterioară administrării vaccinului, este necesar ca animalele să fie supuse deparazitării, atât celei interne, cât şi celei externe.

> Dacă tratamentele se fac incorect, carnea cu reziduuri de antibiotice ajunsă în consum poate provoca antibiorezisteţă

„Dacă nu este respectat lanţul de frig, nu se procedează la deparazitare, iar dacă vaccinul nu este făcut sub coordonarea unui medic veterinar, inclusiv cu rapel, răspunsul imun este absent. Administrându-l de unii singuri, oamenii cheltuiesc bani, iar vaccinul nu-şi face efectul. La fel, pentru securitatea alimentară, tratamentul cu antibiotice va fi stabilit tot către medic. Aceasta deoarece multe animalele, după ce se vor vindeca, vor fi trimise la abator, şi ne trezim cu antibiorezistenţă” atenţionează dr. Mihai Voloşeniuc, director executiv al Direcţiei Sanitare Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava. În ceea ce priveşte acest din urmă aspect, Oficiului Internaţional pentru Epizootii evidenţiază că a doua cauză creşterii rezistenţei faţă de tratamente o reprezintă consumul de produse alimentare de origine animală contaminate cu reziduuri de antibiotice. Aceasta după auto-administrarea medicamentelor şi tratamentelor cu antibiotice cu prescripţia medicilor sau în spitale. Enterotoxiemia la ovine este o boală contagioasă, o enterecolită toxică, se transmite prin intermediul hranei, cât şi cu prilejul adăpării, de aceea animalele afectate dintr-o exploataţie vor fi izolate. În general, maladia este provocată de clostridium perfringes, un bacil anaerob, a cărui dezvoltare este favorizată de schimbarea bruscă a regimului alimentar, trecându-se, de exemplu, la o hrană bogată în proteine, de tipul furaje concentrate. La exploataţia amintită, 6 oi au murit peste noapte, altele 6 sunt sub tratament, pierderile determinate de boală fiind şi de 30% din efectivele respective.