Luxul de a fi agricultor

După ce ani buni au bătut calea tribunale pentru a-şi lua pământul înapoi, s-a ajuns ca ţăranilor să li se facă lehamite de munca slab răsplătită. Neobţinând mare lucru de pe urma trudei zilnice, sătenii renunţă să mai cultive terenurile agricole. Întâmplător, am surprins o discuţie dintre doi orăşeni, fiecare cu mici moşteniri funciare la ţară. „Anul trecut nu am pus nimic pe pământul pe care îl am şi nici nu ştii ce liniştit am fost”, spuse încântat de ispravă primul. La care afirmaţie, al doilea îi răspunse că a vrut să-şi dea parcela în arendă, cuiva din sat, însă nu a găsit vreun amator. Nu prea se îmbulzesc mulţi care să robotească din zori şi până în noapte, doar ca în toamnă să dea arendatorului o a treia parte din recoltă. S-au scumpit motorina, seminţele, îngrăşămintele şi pesticidele, iar înfiinţarea, întreţinerea şi recoltarea sunt peste posibilităţile simplilor săteni. Iar dacă mai au şi nenorocul unui an meteorologic advers, secetos sau fără ploi, o pun, cu toţii, de... „mămăligă”. Apropo, se plângea cineva că, pentru a-şi aduce acasă ştiuleţii şi cocenii de pe tarla, a dat atâţia bani cât să cumpere făină pentru tot anul. Şi asta fără să trebuiască să tragă la sapă şi coasă, precum calul la plug. Deseori sătenii, cei mai mulţi vârstnici, au recolte proaste, iar la bilanţ se aleg doar cu colbul de pe tobă... Se consolează că şi-au făcut totuşi datoria, nelăsându-i inima să nu crească măcar câteva păsări, un purcel, o văcuţă şi un căţel. Însă, de cealaltă parte, nici roadele bogate nu sunt întotdeauna motiv de mare bucurie. Chiar şi atunci când producătorii cred că au izbândit, tot mai intervine câte un bucluc, de să li se taie pofta de agricultură. De pe urma aşa-zisului belşug profită samsarii, preluând de la ţărani marfa pe mai nimic şi a o revinde de trei-patru ori mai scump. Deoarece, nu-i aşa? avem economie de piaţă, iar la o producţie abundentă preţurile produselor nu pot altfel decât mici. Din păcate, acest lucru este valabil numai pentru truditorii pământului, la piaţă şi în supermaketuri, legumele proaspete, ouăle, laptele şi carnea devenind aproape un lux.