Nori de furtună
După ce au văzut că gluma măririi cu 50 sută a salariilor cadrelor didactice se îngroaşă, şi că nu-i de joacă cu criza, politrucii au început să se spele pe mâini. Tuturor pare să li se redeschidă ochii şi să vadă că bulboana majorărilor e chiar mai neagră decât se credea. De unde mai ieri, parlamentarii, precum un şuvoi de nestăvilit, votau cu sârg respectiva majorare salarială, acum mulţi dintre ei bat în retragere, preferând să o scalde. La fund se dă şi preşedintele Traian Băsescu, care, aruncând verbal bani cu găleata contra reformei în învăţământ, a reuşit să stârnească aprigul vârtej al revendicărilor. Degeaba a încercat şeful statului să dreagă busuiocul, deoarece, odată pornit, puhoiul protestelor poate lua totul la vale. Astfel, cu greu se va mai pune stavilă inflaţiei, şomajului şi preţurilor mari, iar mult pomenita creştere economică de până acum, dovedi-se-va nisip în vânt.
De necontestat, vâltoarea manifestărilor este alimentată din zona populismului fără margini, dar şi a nezăgăzuitului interes electoral autohton. Pentru a prinde voturi fără număr în năvod, politicienii, indiferent din matca din care se trag, potopesc cu promisiuni din toate părţile. La rându-le, simţind apa la moara lor, aşa cum numai la 4 ani o dată se întâmplă, sindicaliştii nu au stat o clipă pe gânduri. Luaţi de val, aceştia ameninţă cu greve generale, ignorând că, grăbiţi să prindă ultimul bac, cu toţii, profesori, medici sau funcţionari, ar putea să-şi atragă mânia ne-bugetaţilor. Atmosfera fiind destul de încărcată, lucrătorii la „privat” nu vor ezita să tune şi să fulgere asupra celor dintâi. Căci, până la urmă. sectorul particular este adevăratul izvor cu bani al bugetului de stat, iar dacă acesta începe să bolborosească, cu greu se va mai ajunge la mal. Nori grei de furtună se adună deasupra României, la fel ca în Ungaria, în urmă cu câţiva ani, ţară în care a plouat cu salarii şi care nici acum nu reuşit să o scoată la liman.
După ce au văzut că gluma măririi cu 50 sută a salariilor cadrelor didactice se îngroaşă, şi că nu-i de joacă cu criza, politrucii au început să se spele pe mâini. Tuturor pare să li se redeschidă ochii şi să vadă că bulboana majorărilor e chiar mai neagră decât se credea. De unde mai ieri, parlamentarii, precum un şuvoi de nestăvilit, votau cu sârg respectiva majorare salarială, acum mulţi dintre ei bat în retragere, preferând să o scalde. La fund se dă şi preşedintele Traian Băsescu, care, aruncând verbal bani cu găleata contra reformei în învăţământ, a reuşit să stârnească aprigul vârtej al revendicărilor. Degeaba a încercat şeful statului să dreagă busuiocul, deoarece, odată pornit, puhoiul protestelor poate lua totul la vale. Astfel, cu greu se va mai pune stavilă inflaţiei, şomajului şi preţurilor mari, iar mult pomenita creştere economică de până acum, dovedi-se-va nisip în vânt.
De necontestat, vâltoarea manifestărilor este alimentată din zona populismului fără margini, dar şi a nezăgăzuitului interes electoral autohton. Pentru a prinde voturi fără număr în năvod, politicienii, indiferent din matca din care se trag, potopesc cu promisiuni din toate părţile. La rându-le, simţind apa la moara lor, aşa cum numai la 4 ani o dată se întâmplă, sindicaliştii nu au stat o clipă pe gânduri. Luaţi de val, aceştia ameninţă cu greve generale, ignorând că, grăbiţi să prindă ultimul bac, cu toţii, profesori, medici sau funcţionari, ar putea să-şi atragă mânia ne-bugetaţilor. Atmosfera fiind destul de încărcată, lucrătorii la „privat” nu vor ezita să tune şi să fulgere asupra celor dintâi. Căci, până la urmă. sectorul particular este adevăratul izvor cu bani al bugetului de stat, iar dacă acesta începe să bolborosească, cu greu se va mai ajunge la mal. Nori grei de furtună se adună deasupra României, la fel ca în Ungaria, în urmă cu câţiva ani, ţară în care a plouat cu salarii şi care nici acum nu reuşit să o scoată la liman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu